Pentru Newton toate ființele trebuie să fie localizate spațial. Newton identifică patru astfel de ființe: Dumnezeu, minți, spirite, corpuri.
Ființele pot fi materiale, imateriale și, probabil, ambele. Hilary Kochiras oferă dovezi considerabile din manuscrise ale lui Newton că Newton acceptă „sistemul scholastic” că două corpuri materiale nu pot ocupa același loc, în același timp (în metafizica contemporană acest lucru obișnuit este cunoscut sub denumirea de ”Principiul lui Locke”).
Newton indică, de asemenea, că ființele imateriale pot co-ocupa același loc cu ființele materiale. De exemplu, în Scholiul General al Principiei Newton susține că Dumnezeu este omniprezent; el „nu va fi niciodată sau nicăieri”.
Împotriva cartesienilor, Newton insistă asupra faptului că „mințile create sunt undeva”, în timp ce corpurile sunt întotdeauna la un loc. În mod evident, trupurile și mințile pot co-ocupa aceleași locuri, toate fiind ocupate și de Dumnezeu.
Sursa: Eric Schliesser, Newton’s substance monism, distant action, and the nature of Newton’s empiricism: discussion of H. Kochiras ‘‘Gravity and Newton’s substance counting problem’’
Lasă un răspuns