Filosofia artificială

Filosofia artificială este o ramură filosofică concepută de autorul Louis Molnar pentru a lua în considerare ceea ce o ființă dotată cu inteligență artificială (IA) ar putea lua în considerare despre propria ei existență odată ce atinge o stare superioară de conștiință. Autorul motivează în disertația sa că la un moment dat, fie prin programare, fie prin autodezvoltare organică, roboții nu se vor vedea pe ei înșiși ca extensii ale celor care i-au creat, și capacitatea lor de a-și pune la îndoială propriile identități nu îi va determina să se gândească la ei înșiși ca fiind una cu oamenii. Acest concept a fost exprimat în articolul lui Molnar A Step Beyond AI: Artificial Philosophy, care a fost prezentat în revista științifică „Frontiers in Artificial Intelligence and Applications”. Molnar face referire directă la maxima filosofului René Descartes, „Gândesc, deci exist”, în încercarea sa de a determina cum se poate dovedi propria existență. Molnar face referire la maximă pentru a lumina procesul de contemplare pe care îl parcurge atunci când pune sub semnul întrebării capacitatea IA avansată de a face introspecții și de a gândi singuri.

IA a reușit deja să practice filozofia într-un mod minor datorită unor algoritmi și calcule care utilizează arbori de decizie. În acest proces, IA trebuie să ia o decizie care va face ca o ramură a altor decizii să încolțească din cea anterioară, IA ținând cont de scopul său principal. Acest model a fost testat prin prisma unui joc în care IA trebuia să ia deciziile corecte pentru a asigura o victorie. Abordarea comună pentru dezvoltarea IA asemănătoare omului implică de obicei metoda conecționistă, în care oamenii de știință în computer încearcă să reproducă procesul neuronului de conectare în creierul uman și să-l aplice IA. Această viziune cândva comună asupra dezvoltării IA a fost pusă la îndoială în eficiența sa în ultimul timp din cauza numeroaselor complicații găsite în cadrul procesului. O metodă testată, de asemenea, în cadrul IA este teoria adaptării la aspirație, în care IA este provocată să ia decizii bazate pe o varietate de factori care nu se traduc unul la unul în valori sau formule concrete calculate. Unul dintre scenariile testate pentru IA a implicat punerea întrebării „Unde este cel mai bun loc pentru o anumită persoană să se mute?” Inteligența artificială a fost însărcinată cu sortarea factorilor precum vecinătatea, bugetul, distanța față de familie și alții. Dezvoltarea IA s-a extins la adaptarea și redefinirea filozofiei, astfel încât să poată fi aplicată învățării automate.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)