(O reprezentare a Paradisului)
Credința într-o formă de viață după moarte este un aspect important al convingerilor multor oameni. De exemplu, un aspect al hinduismului implică credința într-un ciclu continuu de naștere, viață, moarte și renaștere (Samsara) și eliberarea din ciclu (Moksha). Reîntoarcerea eternă este un concept non-religios care propune un univers ciclic infinit recurent, cu referire la viaţa de apoi și natura conștiinței și timp. Deși diverse evidenţe au fost avansate în încercarea de a demonstra realitatea vieţii de apoi, aceste afirmații nu au fost validate. Din acest motiv, existența materială sau metafizică a vieţii de după moarte este considerată de mulți a fi o problemă în afara domeniului de aplicare al științei.
Multe culturi au inclus un zeu al morții în mitologia sau religia lor. Întrucât moartea, împreună cu nașterea, este printre cele mai importante părți ale vieții umane, zeităţile reprezentând aceste evenimente sau treceri sunt de multe ori cele mai importante zeități ale unei religii. În unele religii cu o singură zeitate puternică obiect al cultului, zeitatea morţii este o zeitate antagonistă împotriva căreia luptă divinitatea primară.
În religiile sau mitologiile politeiste, este obişnuit să eciste o zeitate careia i se atribuie funcția de a prezida peste moarte. Includerea unei astfel de zeităţi “departamentale” pentru moarte în panteonul religiei nu este neapărat acelaşi lucru cu glorificarea morții. Aceasta din urmă este de obicei condamnată prin utilizarea termenului “cultul moarte” în retorica politică modernă. În teologia religiilor monoteiste, singurul Dumnezeu guvernează atât viața cât și moartea. Cu toate acestea, în practică există multe ritualuri și tradiții diferite pentru recunoașterea morţii, care variază în funcție de o serie de factori, inclusiv geografici, politici, tradiții și influența altor religii.
(Steaguri verzi care marchează un cimitir din sud-estul Afganistanului.)
Umanistii seculari se concentrează adesea pe dreptul de a alege modul în care și atunci când să moară o persoană. Un astfel de savant, Jacob Appel de la Universitatea din New York, a descris vederile sale umaniste despre moarte, astfel:
Modul în care o persoană decide să moară este printre cele mai personale opțiuni pe care orice om le va avea vreodată. Unii pacienţi bolnavi vor dori să cheltuiască pentru sistemul de sănătate fiecare dolar disponibil pe perioada vieții lor, tot drumul până la punctul de inutilitate medicală iminentă. Alții vor renunța la măsurile eroice și extreme, preferând să lase natura să-și urmeze cursul. Un al treilea grup de indivizi, și eu sunt printre acestea, ar dori să supraviețuiască doar până când nu va mai putea comunica în mod semnificativ și cu luciditate cu cei dragi; apoi, vor dori ca asistenţii lor medicali să le ia viaţa cât mai repede și cu cât mai puțină durere posibil. Într-o societate luminată, fiecare dintre aceste dorințe ar fi onorată.
Traducere şi adaptare din Wikipedia.
Lasă un răspuns