Home » Articole » Articole » Societate » Politica » Geopolitica » Guvernanța climatică

Guvernanța climatică

În ecologia politică și politica de mediu, guvernanța climatică reprezintă diplomația, mecanismele și măsurile de răspuns „care au ca scop orientarea sistemelor sociale către prevenirea, atenuarea sau adaptarea la riscurile prezentate de schimbările climatice”.[1] O interpretare definitivă este complicată de gama largă de tradiții ale științelor politice și sociale (inclusiv politică comparată, economie politică și guvernare pe mai multe niveluri) care sunt angajate în conceperea și analiza guvernanței climatice la diferite niveluri și în diferite arene. În mediul academic, guvernarea climatică a devenit preocuparea geografilor, antropologilor, economiștilor și cercetătorilor în studii de afaceri.[2]

În primul deceniu al secolului al XXI-lea, a apărut un paradox între creșterea gradului de conștientizare cu privire la cauzele și consecințele schimbărilor climatice și o preocupare tot mai mare că problemele care ne înconjoară reprezintă o problemă insolubilă.[3] Inițial, schimbările climatice au fost abordate ca o problemă globală, iar guvernanța climatică a căutat să o abordeze pe scena internațională. Aceasta a luat forma unor acorduri multilaterale de mediu (MEA), începând cu Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) în 1992. Cu excepția Protocolului de la Kyoto, acordurile internaționale între națiuni au fost în mare măsură ineficiente în realizarea unor reduceri obligatorii a emisiilor.[4] Odată cu sfârșitul primei perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto în 2012, între 2013 și 2015 nu a existat un regim climatic global obligatoriu din punct de vedere juridic. Această inerție pe scena politică internațională a contribuit la narațiunile politice alternative care au cerut abordări mai flexibile, mai eficiente din punct de vedere al costurilor și mai participative pentru abordarea problemelor multiple ale schimbărilor climatice.[5] Aceste narațiuni se referă la diversitatea tot mai mare a metodelor care sunt dezvoltate și implementate în domeniul guvernanței climatice.[4][6]

În 2015, a fost semnat Acordul de la Paris, care este un tratat internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind schimbările climatice. Scopul său este de a limita încălzirea globală la „cu mult sub 2” și, de preferință, cu 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale, iar pentru a atinge acest obiectiv, țările convin să ajungă la un nivel maxim al emisiilor de gaze cu efect de seră cât mai curând posibil pentru a realiza o lume neutră din punct de vedere climatic până la jumătatea secolului.[7] Acesta angajează toate națiunile lumii să realizeze un „echilibru între emisiile antropice din surse și eliminările de gaze cu efect de seră în a doua jumătate a acestui secol.”[8] Acordul de la Paris oferă o nouă eră pentru politicile globale de energie și climat. În cadrul său, fiecare țară își prezintă propria contribuție determinată la nivel național (NDC), în funcție de situația sa particulară. Deși Acordul de la Paris este obligatoriu din punct de vedere juridic, ca o extensie a UNFCCC, NDC-urile nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Acest lucru se datorează faptului că un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic ar fi necesitat ratificarea de către Senatul Statelor Unite, care nu a fost de acord.[9]

Dezvoltarea guvernanței climatice poate fi urmărită în primul rând la diplomația climatică între actorii interstatali și, în al doilea rând, la dezvoltarea rețelelor transnaționale și a actorilor nestatali. Cronologia de mai sus evidențiază punctele cheie de-a lungul acestui proces. Punctul „creației” este dificil de determinat cu exactitate, totuși un punct definitiv din istoria sa este Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) din 1992 de la Rio. Aceasta a fost numită „prima piatră de hotar majoră din istoria diplomației climatice”.[10] Conferința s-a adresat națiunilor de pe tot globul și a încercat să imite succesul diplomatic al Protocolului de la Montreal în eliminarea treptată a substanțelor chimice care epuizează stratul de ozon.[10]

Pe măsură ce guvernanța climatică a continuat să se dezvolte pe scena internațională, un șir de rețele transnaționale de actori publici și public-privați au încercat să-și pună în aplicare obiectivele în propria arena, de exemplu C40, Pactul Global al Orașelor privind Clima (cunoscut și ca „Pactul din Mexico City”) și Programul Orașelor pentru Protecția Climei (CCPP). Conferința Națiunilor Unite pentru Mediu și Dezvoltare (UNFCED) din 1992 a fost un „declanșator” pentru acest proces. Rețelele regionale și locale existente și-au adoptat obiectivele de reducere a emisiilor și au început să analizeze cum ar putea fi atinse la nivel local. Un exemplu este ICLEI „Guvernele locale pentru durabilitate”, care a adoptat Convenția-cadru privind schimbările climatice (UNFCCC) a convenției ca parte a angajamentului său de a lega acțiunea locală de obiectivele convenite la nivel internațional.[11] Sub umbrela obiectivelor climatice convenite la nivel internațional, s-au dezvoltat, de asemenea, metode inovatoare de guvernanță a climei care urmăresc să reducă emisiile folosind mecanisme bazate pe piață, de exemplu mecanismul de „limitare și comerț”. Alte rețele transnaționale includ Powering Past Coal Alliance, care vizează eliminarea treptată a utilizării cărbunelui pentru energie electrică, și Under2 Coalition, care vizează promovarea acțiunilor de reducere a emisiilor la nivel subnațional.

Astfel, în timp ce procesul interstatal de elaborare a tratatelor continuă să joace un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice antropice, el există acum ca parte a unei ramuri mai ample de inițiative private și publice de guvernanță a climei care operează la mai multe scări.[12]

Referințe

  1. Jagers, S.C.; Stripple, J. (2003). „Climate Governance beyond the State”. Global Governance. 9 (3): 385–400. doi:10.1163/19426720-00903009.
  2. Bulkeley, H. (2010). „Climate Policy and Governance: an editorial essay”. Wiley Interdisciplinary Reviews: Climate Change. 1 (3): 311–313. doi:10.1002/wcc.1.
  3. Bulkeley,H., Newell, P. (2009). Governing Climate Change. New York: Routledge.
  4. Andonova, L. B., Betsill, M. M. & Bulkeley, H (2009). „Transnational climate governance”. Global Environmental Politics. 9 (2): 52–73. doi:10.1162/glep.2009.9.2.52. S2CID 57565967.
  5. Bäckstrand, K. & Lövbrand, E. in Pettenger, M. E. (ed.) (2007). Climate governance beyond 2012: Competing discourses of green governmentality, ecological modernization and civic environmentalism in ‘The Social Construction of Climate Change. Power, Knowledge, Norms, Discourses’. Aldershot: Ashgate Publishing. pp. 123–149.
  6. Farah, Paolo Davide, Global Energy Governance, International Environmental Law and Regional Dimension (November 30, 2015). Paolo Davide FARAH & Piercarlo ROSSI, ENERGY: POLICY, LEGAL AND SOCIAL-ECONOMIC ISSUES UNDER THE DIMENSIONS OF SUSTAINABILITY AND SECURITY, World Scientific Reference on Globalisation in Eurasia and the Pacific Rim, Imperial College Press (London, UK) & World Scientific Publishing, Nov. 2015. . SSRN: http://ssrn.com/abstract=2701031
  7. „The Paris Agreement”. UNFCCC. Retrieved 2022-03-28.
  8. The Paris Agreement. UNFCCC. 2015. https://unfccc.int/sites/default/files/english_paris_agreement.pdf
  9. Yergin, Daniel (2020). The New Map. New York: Penguin Press. pp. Chapter 41. ISBN 9780698191051.
  10. Bulkeley, H.; Newell, P. (2009). Governing climate change. New York: Routledge. p. 22.
  11. ICLEI ‘Local Governments for Sustainability’. „AboutICLEI”. Archived from the original on 2009-08-13. Retrieved 15 May 2011.
  12. Bernstein, S., Betsill, M., Hoffmann, M. & Paterson, M. (2010). „A tale of two Copenhagens: Carbon markets and climate governance”. Millennium-Journal of International Studies. 39 (1): 161–173. doi:10.1177/0305829810372480. S2CID 144401144.

(Traducere și adaptare din Wikipedia)

Lumina – Optica fenomenologică
Lumina – Optica fenomenologică

Descoperă lumea fascinantă a fenomenelor optice!

Nu a fost votat $3.99 Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.
Fizica fenomenologică - Compendiu - Volumul 2
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2

Descoperă universul fizicii printr-o perspectivă fenomenologică captivantă!

Nu a fost votat $9.99$35.00 Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.
Căldura - Termodinamica fenomenologică
Căldura – Termodinamica fenomenologică

O incursiune profundă în lumea fascinantă a termodinamicii, explorând conceptele fundamentale ale căldurii și temperaturii.

Nu a fost votat $3.99 Selectează opțiunile Acest produs are mai multe variații. Opțiunile pot fi alese în pagina produsului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *