Tranziția energetică în curs este fără precedent datorită amplorii și impactului profund asupra tendințelor socio-economice, tehnologice și geopolitice stabilite din întreaga lume. Energiile regenerabile, în combinație cu eficiența energetică, formează acum marginea de vârf a unei tranziții energetice globale de anvergură. Această tranziție nu este o înlocuire a combustibilului; este o trecere la un sistem diferit cu perturbări politice, tehnice, de mediu și economice proporționale. Întrebarea centrală la care se adresează acest raport este dacă și în ce măsură hidrogenul exacerbează sau atenuează aceste perturbări și în ce moduri.
Hidrogenul, până acum piesa lipsă din puzzle-ul energiei curate, este probabil să perturbe și mai mult lanțurile valorice energetice în următorii ani. Imperativul schimbărilor climatice a fost principalul motor al reînnoirii concentrării politicii asupra hidrogenului. Scenariul IRENA de 1,5°C prevede că hidrogenul curat (un amestec de hidrogen verde și albastru este considerat „hidrogen curat”) ar putea acoperi până la 12% din consumul final de energie până în 2050. Majoritatea acesteia ar fi produsă folosind surse regenerabile, restul din captarea și stocarea gazelor și carbonului.
Este posibil ca hidrogenul să influențeze geografia comerțului cu energie, regionalizând în continuare relațiile energetice. Cu costurile energiei regenerabile în scădere, dar cele ale transportului hidrogenului ridicate, harta geopolitică în curs de dezvoltare este probabil să arate o regionalizare în creștere a relațiilor energetice. Energiile regenerabile pot fi implementate în fiecare țară, iar electricitatea regenerabilă poate fi exportată în țările învecinate prin cabluri de transport. În plus, hidrogenul poate facilita transportul energiei din surse regenerabile pe distanțe mai lungi prin conducte și transport maritim, deblocând astfel resursele regenerabile neexploatate în locații îndepărtate. Unele conducte de gaz natural existente, cu modificări tehnice, ar putea fi reutilizate pentru a transporta hidrogen.
Țările cu o abundență de energie regenerabilă la preț redus ar putea deveni producători de hidrogen verde, cu consecințe geoeconomice și geopolitice pe măsură. Hidrogenul verde ar putea fi cel mai economic în locații care au combinația optimă de resurse regenerabile abundente, spațiu pentru parcuri solare sau eoliene și acces la apă, împreună cu capacitatea de a exporta către centre mari de cerere. Noi noduri de putere ar putea apărea în locuri care exploatează acești factori pentru a deveni centre de producție și utilizare a hidrogenului.
Afacerea cu hidrogen va fi mai competitivă și mai puțin lucrativă decât petrolul și gazele. Hidrogenul curat nu va genera profituri comparabile cu cele ale petrolului și gazelor de astăzi. Hidrogenul este o afacere de conversie, nu de extracție, și are potențialul de a fi produs competitiv în multe locuri. Acest lucru va limita posibilitățile de a capta chirii economice asemănătoare cu cele generate de combustibilii fosili, care reprezintă astăzi aproximativ 2% din PIB-ul global. În plus, pe măsură ce costurile hidrogenului verde scad, participanți noi și diverși vor intra pe piață, făcând hidrogenul și mai competitiv.
Figura 5.1 Schimbări ale valorii comerțului cu mărfuri energetice, 2020 până în 2050. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Comerțul cu hidrogen și fluxurile de investiții vor genera noi modele de interdependență și vor aduce schimbări în relațiile bilaterale. O serie de tranzacții bilaterale în creștere rapidă indică faptul că acestea vor fi diferite de relațiile energetice bazate pe hidrocarburi din secolul al XX-lea. Peste 30 de țări și regiuni au strategii privind hidrogenul care includ planuri de import sau export, ceea ce indică faptul că comerțul transfrontalier cu hidrogen va crește considerabil. Țările care nu au făcut comerț cu energie în mod tradițional stabilesc relații bilaterale centrate pe tehnologii și molecule legate de hidrogen. Pe măsură ce legăturile economice dintre țări se schimbă, la fel s-ar putea schimba și dinamica lor politică.
Figura 5.2 O rețea în expansiune de rute, planuri și acorduri comerciale cu hidrogen
Note: Informațiile despre această cifră se bazează pe informațiile conținute în documentele guvernamentale la momentul elaborării lucrării.
Disclaimer: Această hartă este furnizată doar în scop ilustrativ. Limitele și numele afișate pe această hartă nu implică nicio aprobare sau acceptare din partea IRENA.
Diplomația hidrogenului devine un element standard al diplomației economice în mai multe țări. Accesul la hidrogen este adesea văzut ca un element al securității energetice și al rezistenței naționale în general, în special pentru industriile în care alte soluții nu sunt fezabile sau neeconomice. Unele țări care se așteaptă să fie importatoare sunt deja angajate în diplomația dedicată hidrogenului. Germania și Japonia au fost pionieri, dar alte țări le urmăresc îndeaproape. Potențialii exportatori implementează strategii similare, mulți incluzând hidrogenul – hidrogenul verde în special – la cele mai înalte niveluri ale diplomației lor.
Exportatorii de combustibili fosili consideră hidrogenul curat o modalitate atractivă de a-și diversifica economiile. Mulți exportatori actuali se orientează spre hidrogenul curat pentru a dezvolta noi industrii de export. Ei pot valorifica infrastructura energetică consacrată, o forță de muncă calificată și relațiile comerciale existente în domeniul energiei. În timp ce hidrogenul albastru pare a fi o potrivire naturală, multe țări producătoare de combustibili fosili au un potențial amplu de regenerare pentru a trece direct și la varietatea verde. Foaia de parcurs pentru hidrogen din Emiratele Arabe Unite adoptă în mod explicit o astfel de abordare dublă, iar alții explorează această cale, inclusiv Australia, Oman și Arabia Saudită. Cu toate acestea, producătorii de combustibili fosili ar trebui să continue să dezvolte strategii ample de tranziție economică, având în vedere că hidrogenul nu va compensa pierderile de venituri.
Potențialul tehnic de a produce electricitate verde – și, la rândul său, cantități mari de hidrogen verde – depășește cererea globală estimată cu câteva ordine de mărime. Multe țări și-au declarat ambiția de a deveni exportatori de hidrogen, limitând probabilitatea concentrării exporturilor. Judecând după strategiile și acordurile bilaterale în creștere, chiar și importatorii neți de energie precum Chile, Maroc și Namibia par pregătiți să devină exportatori de hidrogen ecologic. Cu toate acestea, furnizarea de hidrogen va fi constrânsă de ritmul de desfășurare a capitalului și costul de producție, în special acolo unde piețele pe termen lung nu sunt asigurate.
Africa, America, Orientul Mijlociu și Oceania au cel mai mare potențial tehnic pentru producția de hidrogen verde. Cu toate acestea, capacitatea de a produce volume mari de hidrogen verde la preț redus variază mult. Țările vor trebui să își stabilească strategiile în lumina priorităților sociale și economice mai largi, inclusiv abilitatea de a-și decarboniza sistemele energetice sau de a aborda accesul la energie și sărăcia, care predomină în prezent în peste 80 de țări din întreaga lume. Accesul la surse regenerabile abundente este un atu în cursa hidrogenului curat, dar s-ar putea să nu fie suficient. Intervin mulți alți factori, inclusiv infrastructura existentă și mixul energetic actual, împreună cu costul capitalului și accesul la tehnologiile necesare. Dacă potențialul tehnic poate fi realizat va depinde și de factori flexibili, cum ar fi sprijinul guvernamental, climatul de investiții și stabilitatea politică.
Costurile mai mari de finanțare a proiectelor nu împiedică neapărat investițiile în țări cu profiluri de risc mai ridicate. Sectoarele de petrol și gaze din amonte arată că acolo unde potențialul de venituri este suficient, investițiile vor intra în ciuda riscului de țară. Același lucru ar trebui să se aplice țărilor care prezintă un potențial la costuri reduse pentru hidrogenul verde. Există limite, desigur. Țările aflate în criză, dintre care unele au un potențial mare, este puțin probabil să poată realiza oportunități de investiții din cauza riscurilor imense de a face afaceri în astfel de locații.
Anii 2020 ar putea deveni era unei mari curse pentru dezvoltarea tehnologiei, deoarece costurile sunt probabil să scadă brusc odată cu învățarea și extinderea infrastructurii necesare. Geopolitica hidrogenului curat se va desfășura probabil în mai multe etape. Se estimează că hidrogenul verde va începe să concureze cu albastrul în ceea ce privește costurile până la sfârșitul acestui deceniu. Acest lucru pare să se întâmple mai devreme în țări precum China (mulțumită electrolizoarelor sale ieftine) sau Brazilia și India (cu surse regenerabile ieftine și prețuri relativ ridicate la gaz). Hidrogenul verde era deja mai accesibil decât cel gri în toată Europa în timpul creșterii din 2021 a prețurilor la gaze naturale. Dar absorbția va depinde în mare măsură de cererea previzibilă, în special în sectoarele mai greu de diminuat, unde nu există alternative.
Figura 5.3 Prioritățile politicii privind hidrogenul curat. Sursa: IRENA. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Comerțul transfrontalier cu hidrogen va crește în anii 2030, în ritm cu competitivitatea costurilor a hidrogenului verde. În multe scenarii de decarbonizare, cererea începe să decoleze din 2035. IRENA preconizează ca două treimi din producția de hidrogen verde în 2050 să fie utilizată la nivel local, iar o treime să fie comercializată transfrontalier. Conductele, inclusiv conductele adaptate de gaze naturale, sunt probabil să faciliteze jumătate din acest comerț. Cealaltă jumătate ar fi încărcată pe nave sub formă de derivați de hidrogen, în special amoniac.
Pe termen scurt și mediu, țările și regiunile pot revendica liderul tehnologic și pot modela regulile pieței în creștere. Participarea în lanțul valoric al hidrogenului poate stimula competitivitatea economică. Mizele economice directe sunt mari, iar potențialul pieței este considerabil. Pe termen lung, țările cu un potențial amplu de energie regenerabilă ar putea deveni locuri de industrializare ecologică, folosindu-și potențialul pentru a atrage industrii mari consumatoare de energie.
Producția de echipamente oferă o oportunitate de a capta valoare în următorii ani și decenii. Lanțul valoric al hidrogenului este extins, iar cea mai mare parte a investițiilor va fi necesară pentru energia regenerabilă. De-a lungul acestui lanț valoric, estimările indică un potențial de piață de 50-60 de miliarde USD pentru electrolizoare și o piață de 21-25 de miliarde USD pentru pile de combustibil până la jumătatea secolului. China, Europa și Japonia au un avans puternic în producția și vânzarea de electrolizoare, dar piața este încă în curs de dezvoltare și relativ mică. Inovația și tehnologiile emergente pot schimba peisajul actual al producției.
Orice formă de hidrogen poate întări independența energetică și rezistența, dar majoritatea beneficiilor vor veni de la hidrogenul verde. Astăzi, există trei moduri principale prin care hidrogenul poate consolida securitatea energetică: 1) prin reducerea dependenței de import, 2) prin atenuarea volatilității prețurilor și 3) prin creșterea flexibilității și rezilienței sistemului energetic, prin diversificare. Cele mai multe dintre aceste beneficii sunt asociate cu hidrogenul verde. În schimb, hidrogenul albastru ar urma modelele piețelor de gaze, rezultând dependențe de import și volatilități ale pieței. Mai mult, reducerea preconizată a costurilor cu hidrogenul verde înseamnă că investițiile în lanțurile de aprovizionare bazate pe combustibili fosili – în special activele planificate să rămână în funcțiune mulți ani – ar putea rămâne blocate.
Materiile prime necesare pentru hidrogenul și tehnologiile de energie regenerabilă vor atrage probabil mai multă atenție asupra securității materialelor. În timp ce proviziile geologice pentru majoritatea mineralelor și metalelor sunt în prezent suficiente, piețele ar putea deveni foarte strânse din cauza creșterii rapide a cererii și a timpilor lungi de realizare a proiectelor de minerit și rafinare. O schimbare relativ mică a ofertei sau cererii poate provoca fluctuații semnificative ale prețurilor. Astfel de fluctuații ar putea reverbera prin lanțurile de aprovizionare cu hidrogen și ar putea afecta costul general al echipamentelor, împreună cu veniturile minerilor și ale exportatorilor de materii prime. Problemele lanțului de aprovizionare cauzate de COVID-19 sunt, de asemenea, instructive atunci când se iau în considerare posibilele riscuri dincolo de cele deja bine cunoscute.
Este puțin probabil ca fluxurile comerciale de hidrogen să devină armate sau cartelizate. Acest lucru se datorează faptului că hidrogenul poate fi produs din multe surse de energie primară și într-o mare varietate de locuri din întreaga lume. Într-adevăr, este mai degrabă un produs fabricat decât o materie primă sau o sursă de energie. Prin urmare, este puțin probabil ca fluxurile comerciale cu energie verde să se preteze la fel de ușor influenței geopolitice precum petrolul și gazele. Acestea fiind spuse, ar putea apărea lipsuri de aprovizionare, în special în primii ani ai comerțului cu hidrogen, când numărul de furnizori este limitat și majoritatea comerțului este încă guvernată de acorduri bilaterale.
Conturarea regulilor, standardelor și guvernanței pentru comerțul cu hidrogen va avea un impact semnificativ în determinarea a ce tehnologii domină piețele viitoare. Succesul piețelor de hidrogen curat depinde de capacitatea de a stabili reguli, standarde și norme coerente și transparente pentru a facilita implementarea acestuia în țări, regiuni și sectoare. Standardele sunt concepute pentru a îmbunătăți calitatea, siguranța și interoperabilitatea diverselor bunuri și servicii. În același timp, standardele divergente ar putea încetini progresul și ar putea duce la fragmentarea pieței, să stimuleze concurența în materie de reglementare și să ridice bariere comerciale. Stabilirea standardelor ar putea fi o arenă pentru competiția geopolitică sau cooperarea internațională. În cele din urmă, toți jucătorii pot câștiga dintr-un sistem global coerent și transparent.
Vor fi necesare certificate de origine implementate într-un sistem internațional transparent și credibil pentru a monitoriza și gestiona contribuția hidrogenului la eforturile de combatere a schimbărilor climatice. Transparența în modul în care sunt măsurate emisiile va fi esențială. Există riscuri binecunoscute de blocare a carbonului dacă strategiile cu hidrogen prelungesc utilizarea combustibililor fosili și împiedică eficiența energetică și electrificarea. Cadrele de politici solide și bine gândite pot contribui la asigurarea faptului că hidrogenul contribuie în mod eficient la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Transparența prețurilor de la început ar sprijini evoluția rapidă a pieței globale a hidrogenului. Monedele și mecanismele de stabilire a prețurilor care se instalează pe piața emergentă sunt probabil să aibă efecte geopolitice considerabile. Moneda aleasă va fi poziționată pentru a deveni un reper global pe măsură ce piața se extinde. Cei asociați cu acea monedă vor fi într-o anumită măsură protejați de expunere din cauza costurilor de import fluctuante. De exemplu, Uniunea Europeană, probabil să devină una dintre piețele cheie de import, caută să-și denomineze viitoarele importuri de hidrogen în euro. Mai mult, stabilirea unui preț pe carbon ar putea fi utilă, sau chiar necesară, pentru a face hidrogenul verde competitiv cu varianta gri și, în cele din urmă, cu combustibilii fosili. În acest sens, hidrogenul poate fi implicat într-un set mai larg de războaie comerciale cu carbon.
Deciziile de investiții sunt de lungă durată, iar riscurile activelor blocate sunt mari, astfel încât infrastructura fixă ar trebui evaluată cu o logică pe termen lung. Fiecare decizie de investiție și planificare în ceea ce privește infrastructura energetică de astăzi ar trebui să ia în considerare faptul că geografia unei economii decarbonizate este probabil să fie foarte diferită de ceea ce are sens în prezent. Electrificarea semnificativă a utilizărilor finale va remodela cererea. În ceea ce privește oferta, producția de hidrogen din surse regenerabile va avea loc probabil în alte locații decât zăcămintele de petrol și gaze actuale. Deși o parte din infrastructura existentă ar putea fi reutilizată, provocările tehnice și costurile economice ale unei astfel de reutilizari ar trebui să fie luate în considerare încă de la început.
Ajutând țările în curs de dezvoltare să implementeze din timp tehnologiile cu hidrogen ar putea îmbunătăți securitatea energetică pentru toți, prevenind în același timp extinderea decalajului global de decarbonizare. O piață diversificată a hidrogenului ar reduce riscurile lanțului de aprovizionare și ar îmbunătăți securitatea energetică pentru toți. Accesul la tehnologie, formare, dezvoltarea capacităților și finanțare la prețuri accesibile vor fi esențiale pentru realizarea întregului potențial al hidrogenului de a decarboniza sistemul energetic global și de a contribui la stabilitatea și echitatea globală. Stabilirea relațiilor comerciale cu hidrogen ar putea deschide noi posibilități de a crea lanțuri valorice locale ale hidrogenului, de a stimula industriile verzi și de a crea locuri de muncă în țările bogate în surse regenerabile.
Eforturile globale ar trebui să se concentreze asupra aplicațiilor care oferă cele mai imediate avantaje și permit economii de scară, în special în următorii ani. Prioritizarea aplicațiilor cu cerere mare pentru care hidrogenul este cea mai bună alternativă – și poate singura – este mai probabil să fie rentabilă și mai puțin susceptibilă la riscurile piețelor în curs de dezvoltare. Un exemplu ar putea fi sprijinirea și apoi accelerarea trecerii la hidrogen verde în aplicații industriale în care hidrogenul este deja utilizat, cum ar fi rafinarea și producția de amoniac și metanol.
În funcție de modul în care este dezvoltat, hidrogenul ar putea avea atât efecte pozitive, cât și negative asupra dezvoltării durabile. Conceptul de „securitate umană” este adesea folosit pentru a descrie cauzele fundamentale ale instabilității geopolitice pentru a ține seama de amenințări precum schimbările climatice, sărăcia și bolile, care pot submina pacea și stabilitatea în interiorul și între țări. În viitor, va fi important să obțineți o mai bună înțelegere a naturii multidimensionale a amenințărilor și vulnerabilităților globale pentru a prevedea și dezamorsa anumite riscuri care pot apărea odată cu desfășurarea hidrogenului la scară majoră.
Sursa: IRENA (2022), Geopolitics of the Energy Transformation: The Hydrogen Factor, International Renewable Energy Agency, Abu Dhabi. ISBN: 978-92-9260-370-0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing
Lasă un răspuns