Inteligența artificială e mult mai veche decât credem noi

Istoria inteligenței artificiale (IA) a început în antichitate, cu mituri, povești și zvonuri despre ființe artificiale înzestrate cu inteligență sau conștiință de către maeștri meșteri. Semințele IA moderne au fost plantate de filozofi care au încercat să descrie procesul gândirii umane ca fiind manipularea mecanică a simbolurilor. Acect concept a culminat cu inventarea computerului digital programabil în anii 1940, o mașină bazată pe esența abstractă a raționamentului matematic. Acest dispozitiv și ideile din spatele lui au inspirat o mână de oameni de știință să înceapă să discute serios despre posibilitatea de a construi un creier electronic.

(Reprezentarea unui homunculus din Faust de Goethe.)

Domeniul cercetării IA a fost fondat în cadrul unui workshop desfășurat în campusul Colegiului Dartmouth, SUA, în vara anului 1956.[1] Cei care au participat aveau să devină liderii cercetării IA timp de decenii. Mulți dintre ei au prezis că o mașină la fel de inteligentă ca o ființă umană va exista în cel mult o generație și li s-au donat milioane de dolari pentru a realiza această viziune.[2]

În cele din urmă, a devenit evident că cercetătorii au subestimat grav dificultatea proiectului.[3] În 1974, ca răspuns la criticile din partea lui James Lighthill și la presiunea continuă din partea Congresului, guvernele SUA și Marea Britanie au încetat să mai finanțeze cercetarea nedirijată a inteligenței artificiale, iar anii grei care au urmat vor fi cunoscuți mai târziu drept „iarna IA”. Șapte ani mai târziu, o inițiativă vizionară a guvernului japonez a inspirat guvernele și industria să ofere IA miliarde de dolari, dar la sfârșitul anilor 1980, investitorii au ajuns să fie dezamăgiți și au retras finanțarea din nou.

Investițiile și interesul pentru inteligența artificială au crescut în anii 2020, când învățarea automată a fost aplicată cu succes la multe probleme din mediul academic și din industrie, datorită noilor metode, aplicării unui hardware de computer puternic și colectării de seturi imense de date.

Referințe

1. Kaplan, Andreas; Haenlein, Michael (2019). „Siri, Siri, in my hand: Who’s the fairest in the land? On the interpretations, illustrations, and implications of artificial intelligence”. Business Horizons. 62: 15–25.doi:10.1016/j.bushor.2018.08.004. S2CID 158433736.
2. Newquist, HP (1994), The Brain Makers: Genius, Ego, And Greed in the Quest For Machines That Think, New York: Macmillan/SAMS, pp. 143–156
3. Newquist, HP (1994), The Brain Makers: Genius, Ego, And Greed in the Quest For Machines That Think, New York: Macmillan/SAMS, pp. 144–152

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)