Inteligența artificială în opinia lui Hubert Dreyfus

Hubert Dreyfus a fost un critic al cercetării în domeniul inteligenței artificiale. Într-o serie de lucrări și cărți, inclusiv Alchemy and AI (1965), What Computers Can’t Do (1972; 1979; 1992) și Mind over Machine (1986), el a prezentat o evaluare pesimistă a progresului IA și o critică a fundamentelor filozofice ale domeniului. Obiecțiile lui Dreyfus sunt discutate în cele mai multe introduceri la filosofia inteligenței artificiale, inclusiv Russell & Norvig (2003), manualul standard de IA, și în Fearn (2007), un studiu al filosofiei contemporane.[1]

Dreyfus a susținut că inteligența și expertiza umană depind în primul rând de procesele inconștiente, mai degrabă decât de manipularea simbolică conștientă, și că aceste abilități inconștiente nu pot fi niciodată captate pe deplin în reguli formale. Critica sa s-a bazat pe intuițiile filosofilor continentali moderni, cum ar fi Merleau-Ponty și Heidegger, și a fost îndreptată către primul val de cercetare IA care a folosit simboluri formale de înalt nivel pentru a reprezenta realitatea și a încerca să reducă inteligența la manipularea simbolurilor.

Când ideile lui Dreyfus au fost introduse pentru prima dată la mijlocul anilor 1960, au fost întâmpinate cu ridicol și ostilitate totală.[2][3] Cu toate acestea, în anii 1980, multe dintre perspectivele sale au fost redescoperite de cercetătorii care lucrau în robotică și noul domeniu al conexionismului – abordări numite acum „sub-simbolice”, deoarece evită accentul pe care cercetarea IA timpurie a pus-o pe simbolurile de nivel înalt. În secolul 21, abordările bazate pe statistici ale învățării automate simulează modul în care creierul folosește procesele inconștiente pentru a percepe, a observa anomalii și a face judecăți rapide. Aceste tehnici au mare succes și sunt în prezent utilizate pe scară largă atât în industrie, cât și în mediul academic. Istoricul și cercetătorul IA Daniel Crevier scrie: „timpul a dovedit acuratețea și perceptivitatea unora dintre comentariile lui Dreyfus.”[4] Dreyfus a spus în 2007: „Îmi dau seama că am câștigat și s-a terminat – au renunțat.”[5]

Referințe

• Crevier, Daniel (1993). AI: The Tumultuous Search for Artificial Intelligence. New York, NY: BasicBooks. ISBN 0-465-02997-3.
• Dreyfus, Hubert (1965), Alchemy and AI, RAND Corporation
• Dreyfus, Hubert (1972), What Computers Can’t Do, New York: MIT Press, ISBN 978-0-06-090613-9
• Dreyfus, Hubert; Dreyfus, Stuart (1986), Mind over Machine: The Power of Human Intuition and Expertise in the Era of the Computer, Oxford, U.K.: Blackwell.
• Fearn, Nicholas (2007), The Latest Answers to the Oldest Questions: A Philosophical Adventure with the World’s Greatest Thinkers, New York: Grove Press, ISBN 9780802143471.
• Hearst, Marti A.; Hirsh, Haym; Bundy, A.; Berliner, H.; Feigenbaum, E.A.; Buchanan, B.G.; Selfridge, O.; Michie, D.; Nilsson, N. (January–February 2000), „AI’s Greatest Trends and Controversies”, IEEE Intelligent Systems, 15 (1): 8–17, doi:10.1109/5254.820322.
• McCorduck, Pamela (2004), Machines Who Think (2nd ed.), Natick, MA: A. K. Peters, Ltd., ISBN 1-56881-205-1
• Newell, Allen; Simon, H. A. (1963), „GPS: A Program that Simulates Human Thought”, in Feigenbaum, E.A.; Feldman, J. (eds.), Computers and Thought, New York: McGraw-Hill

Bibliografie

1. Dreyfus a fost unul dintre singurii oameni de știință non-informatici căruia i s-a solicitat un comentariu în sondajul IEEE privind cele mai mari controverse ale IA. (Hearst et al. 2000)
2. McCorduck 2004, pp. 211–243.
3. Crevier 1993, pp. 120–132.
4. Crevier 1993, p. 125.
5. Quoted in Fearn 2007, p. 51

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)