Există multe tehnologii care pot fi utilizate pentru a construi legături de kilometri sau pentru a conecta un număr modest de noduri împreună, dar cum construim rețele la scară globală? Un singur Ethernet poate interconecta nu mai mult de 1024 de gazde; o legătură punct-la-punct conectează doar două. Rețelele wireless sunt limitate de raza de acțiune a radiourilor lor. Pentru a construi o rețea globală, avem nevoie de o modalitate de a interconecta aceste tipuri diferite de legături și rețele cu acces multiplu. Conceptul de interconectare a diferitelor tipuri de rețele pentru a construi o rețea globală mare este ideea centrală a internetului și este adesea denumit interconectare.
Putem împărți problema interconectării în câteva subprobleme. În primul rând, avem nevoie de o modalitate de a interconecta legăturile. Dispozitivele care interconectează legături de același tip sunt adesea numite comutatoare sau uneori comutatoare de nivel 2 (L2). Aceste dispozitive reprezintă primul subiect al acestui capitol. O clasă deosebit de importantă de comutatoare L2 utilizate astăzi sunt cele utilizate pentru interconectarea segmentelor Ethernet. Aceste comutatoare sunt uneori numite și punți (bridge).
Sarcina principală a unui comutator este de a prelua pachetele care sosesc pe o intrare și de a le transmite (sau comuta) către ieșirea corectă, astfel încât să ajungă la destinația corespunzătoare. Există o varietate de modalități prin care comutatorul poate determina ieșirea „corectă” pentru un pachet, care pot fi clasificate în linii mari ca abordări fără conexiune și orientate pe conexiune. Aceste două abordări și-au găsit ambele domenii de aplicare importante de-a lungul anilor.
Având în vedere enorma diversitate a tipurilor de rețele, avem nevoie și de o modalitate de a interconecta rețele și legături disparate (adică, de a gestiona eterogenitatea). Dispozitivele care îndeplinesc această sarcină, odinioară numite gateway, sunt acum cunoscute în mare parte sub numele de routere sau, alternativ, comutatoare de nivel 3 (L3). Protocolul care a fost inventat pentru a gestiona interconectarea tipurilor de rețele disparate este Protocolul Internet (IP).
Odată ce interconectăm o mulțime de legături și rețele cu comutatoare și routere, este probabil să existe multe modalități diferite de a ajunge de la un punct la altul. Găsirea unei căi sau rute adecvate printr-o rețea este una dintre problemele fundamentale ale rețelelor. Astfel de căi ar trebui să fie eficiente (de exemplu, nu mai lungi decât este necesar), fără bucle și capabile să răspundă faptului că rețelele nu sunt statice – nodurile pot eșua sau se pot reporni, legăturile se pot rupe și pot fi adăugate noi noduri sau legături.
Odată ce înțelegem problemele de comutare și rutare, avem nevoie de niște dispozitive care să îndeplinească aceste funcții. Deși multe comutatoare de pachete și routere sunt destul de similare cu un computer de uz general, există multe situații în care se utilizează modele mai specializate. Acest lucru este valabil în special la nivelurile înalte, unde pare să existe o nevoie nesfârșită de mai multă capacitate de comutare care să poată gestiona sarcina de trafic în continuă creștere din nucleul internetului.
Sursa: Larry Peterson and Bruce Davie, Computer Networks: A Systems Approach, © Elsevier, 2012. Licența CC BY 4.0. Traducere și adaptare: © 2025 Nicolae Sfetcu
Telelucru (Telework)
Resursa ideală pentru profesioniști, angajatori și freelanceri care vor să navigheze eficient în era muncii la distanță.
Tehnologia Blockchain – Bitcoin
Transformă-ți perspectiva asupra tehnologiei blockchain și începe să descoperi oportunitățile digitale de mâine!
Eseuri filosofice
Descoperă universul gândirii critice și al reflecției profunde!
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns