Capitolul 1
Calea [care] poate fi declarată, nu este Calea eternă;
Numele [care] poate fi numit, nu este numele etern.
Cel fără de nume este originea cerului și a pământului;
Cel numit e mama miriadelor de lucruri.
Prin urmare,
Cine renunță constant la orice [dorință] pătrunde esența;
Cine acceptă mereu [dorința], își vede limitele.
Acestea două au aceeași origine, dar diferă în nume;
Ambele se numesc Mister.
Un Mister cu celălalt Mister, sunt sursele tuturor minunilor.
Capitolul 2
Dacă toată lumea știe ce este frumusețea,
atunci frumusețea nu [mai] este frumusețe;
Dacă toată lumea știe ce este bunătatea,
atunci bunătatea nu [mai] este bunătate.
Prin urmare,
Ființa și neființa se nasc reciproc,
Greul și ușorul se formează reciproc,
Lungul și scurtul se formează reciproc,
Înaltul și scundul se completează reciproc,
Muzica și vocea se armonizează reciproc,
Fața și spatele se urmează recipăroc.
Rezultă că,
Înțeleptul se concentrează pe inacțiune în lucrările sale,
Practici pe care nu le spune în discursul său,
Miriade de lucruri apar, dar sunt ignorate
Înțeleptul produce, dar nu deține
Acționează, dar nu pretinde
Face treaba, dar nu și-o arogă
Nu se concentrează pe merite, și astfel nu îl părăsesc.
Capitolul 3
Nu prin țintirea averii
se va evita rivalitatea oamenilor.
Nu prin acapararea lucrurilor greu de obținut
se vor împiedica oamenii să devină hoți.
Nu prin a arăta ce-ți place și dorești
vei păstra sentimentele populare netulburate.
Deci, în lumea pașnică și liniștită a înțelepților,
Starea de spirit a oamenilor este calmă,
Oamenii trăiesc cu suficientă mâncare
Aspirațiile oamenilor sunt reduse,
Oamenii sunt puternici fizic;
Oamenii vor fi necunoscători, fără dorințe,
Și chiar și cei cunoscutori nu vor îndrăzni niciodată să acționeze,
Acțiune fără acțiune.
Nu este nimic nefăcut.
Capitolul 4
Calea e goală,
Dar când o folosești, e imposibil să o epuizezi.
Este profundă, pare a fi rădăcina miriadelor de lucruri.
Își atenuează claritatea.
Se degajă de propriile legături.
Se armonizează cu propria sa lumină.
Se amestecă cu propriul praf.
Este neclară, dar pare să fi existat acolo.
Nu știu al cărui fiu este,
Poate a fost deja creată înaintea creatorului.
Capitolul 5
Cerului și pământului nu le pasă,
Ei privesc miriadele de lucruri ca niște câini de paie;
Înțeleptului nu-i pasă,
El privește oamenii ca niște câini de paie.
Spațiul dintre cer și pământ, cât de mult seamănă cu un mare burduf!
Gol, dar fără sfârșit,
Numai mișcarea și vântul vor fi produse;
Multe vorbe ajung în curând la nimic.
Este mai bine să fii între extreme.
Notă: „Câine de paie” este un obiect de sacrificiu în formă de câine din paie. folosit în China antică. Când este sacrificat, oamenii îl tratează foarte serios; dar odată ce sacrificiul s-a încheiat, oamenii tratează câinii de paie într-un mod foarte casual.
Lasă un răspuns