Home » Articole » Articole » Societate » Filozofie » Cunoaşterea » Taoism » Inteligența în filosofia antică chineză

Inteligența în filosofia antică chineză

Confucius

Concepțiile filozofice antice chineze despre inteligență diferă semnificativ de cele din tradiția occidentală antică, dar și de concepțiile occidentale contemporane. Înțelegerea acestor concepții chinezești antice despre inteligență ne poate ajuta să înțelegem mai bine cum o cultură foarte importantă – cultura chineză – influențează gândirea și comportamentul oamenilor și ne poate ajuta, de asemenea, să ne lărgim, să aprofundăm, precum și să ne reexaminăm concepțiile proprii despre inteligență.

Evaluăm continuu inteligența reciprocă: a potențialilor angajați la interviuri, a potențialilor studenți la interviurile de admitere la facultate, a potențialilor parteneri conjugali, precum și în multe alte situații. Cum facem astfel de judecăți?

Unii psihologi care studiază inteligența au abordat această întrebare cercetând concepțiile oamenilor – numite și teorii implicite – despre inteligență. Deși oamenii pot fi de acord că inteligența cuprinde abilitățile mentale necesare pentru adaptarea la mediul înconjurător, este posibil să nu fie de acord cu privire la ceea ce este implicat într-o astfel de adaptare, în care teoriile implicite au un rol de jucat. Aceste teorii sunt structurile organizate de cunoștințe pe care le purtăm în capul nostru, care ne ghidează în evaluarea pe care o facem cu privire la cine este mai mult și cine este mai puțin inteligent. Oamenii nui numai că au astfel de teorii implicite, dar le și folosesc pentru a judeca pe alții.

Pentru aceasta, se poate susține că psihologii trebuie să-și fi luat ideile de undeva. O posibilitate este tradiția filosofică înrădăcinată, adesea greu observată, a unei culturi care își dirijează modul de a gândi despre concepte și categorii indiferent de inteligență sau de orice altceva. Concepțiile despre inteligență diferă atât între grupurile culturale cât și între grupurile subculturale, ceea ce sugerează că diferite grupuri pot veni cu antecedente filozofice și alte invenții culturale diferite pentru a-și susține conceptele de inteligență.

Uneori, este dificil pentru membrii unei culturi să înțeleagă de ce membrii unei alte culturi acționează așa cum o fac. Este ușor să cazi în capcana gândirii că trebuie să existe ceva „în neregulă” cu membrii celeilalte culturi. Înțelegând diferitele baze filosofice de la care provine gândirea noastră, precum și a celorlalți, cu toate acestea, putem ajunge la o mai bună înțelegere a motivului pentru care oamenii gândesc și acționează într-un mod anume. În special, am putea înțelege mai bine de ce ceea ce ni se pare inteligent poate părea o prostie pentru membrii altor culturi și invers.

Unul dintre cele mai mari și mai puternice grupuri culturale – atât în ​​ceea ce privește puterea militară, cât și potențialul economic – este etnia chineză. Având în vedere necesitatea de a interacționa între ele și în cadrul grupurilor culturale, suntem interesați să înțelegem mai bine natura și originile credințelor chineze despre ceea ce constituie inteligență. Aceste concepții ne pot ajuta nu numai să înțelegem și să reexaminăm modurile tradiționale chinezești de gândire, ci și să ne lărgim și să aprofundăm propriile moduri contemporane de gândire.

Confucianismul și taoismul s-au conturat în jurul dinastiei Chou târzii (551 î.e.n. – c.233 î.e.n.), când o sută de școli de gândire au înflorit. Textele lor originale au devenit clasice în perioada medievală (960 – 1279).

Înțelegerea bazelor filozofice alternative ale noțiunilor de inteligență ne oferă o bază importantă pentru înțelegerea atât a diferențelor culturale, cât și a asemănărilor culturale.

Sursa: Shih-ying Yang, Robert Sternberg – Conceptions of Intelligence in Ancient Chinese Philosophy

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *