Legile naturii

De-a lungul secolelor, oamenii de știință au extras diverse legi științifice din nenumărate observații, ipoteze și experimente. Aceste legi științifice sunt, într-un fel, „regulile” jocului pe care îl joacă natura. O descoperire remarcabilă despre natură – una care stă la baza a tot ceea ce veți citi în acest text – este aceea că aceleași legi se aplică peste tot în univers. Regulile care determină mișcarea stelelor atât de departe încât ochiul tău nu le poate vedea sunt aceleași legi care determină arcul unei mingi de baseball după ce un jucător ofensiv batter a lovit-o aruncând-o dincolo de teren.

Rețineți că fără existența unor astfel de legi universale, nu am putea face prea multe progrese în astronomie. Dacă fiecare zonă a universului ar avea reguli diferite, am avea puține șanse să interpretăm ceea ce s-a întâmplat în alte „cartiere”. Însă, consistența legilor naturii ne oferă o putere enormă de a înțelege obiectele îndepărtate fără a călători la ele și a învăța legile locale. În același mod, dacă fiecare regiune a unei țări ar avea legi complet diferite, ar fi foarte dificil să desfășori comerț sau chiar să înțelegi comportamentul oamenilor din acele regiuni diferite. Un set consistent de legi, totuși, ne permite să aplicăm ceea ce învățăm sau practicăm într-un județ în orice alt județ.

Acest lucru nu înseamnă că modelele și legile noastre științifice actuale nu se pot schimba. Noile experimente și observații pot duce la modele noi, mai sofisticate – modele care pot include fenomene și legi noi despre comportamentul lor. Teoria generală a relativității propusă de Albert Einstein este un exemplu perfect al unei astfel de transformări care a avut loc în urmă cu aproximativ un secol; ne-a determinat să prezicăm și, în cele din urmă, să observăm o nouă clasă ciudată de obiecte pe care astronomii le-au numit găuri negre. Numai procesul rîbdător de observare a naturii din ce în ce mai atentă și mai precisă poate demonstra validitatea unor astfel de noi modele științifice.

O problemă importantă în descrierea modelelor științifice are de-a face cu limitările limbajului. Când încercăm să descriem fenomene complexe în termeni de zi cu zi, este posibil ca cuvintele în sine să nu fie adecvate pentru a face treaba. De exemplu, este posibil să fi auzit că structura atomului este asemănată cu un sistem solar în miniatură. În timp ce unele aspecte ale modelului nostru modern al atomului ne amintesc de orbitele planetare, multe alte aspecte ale acestuia sunt fundamental diferite.

Această problemă este motivul pentru care oamenii de știință preferă adesea să-și descrie modelele folosind ecuații, mai degrabă decât cuvinte.

Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 2

Un compendiu care se dorește a fi exhaustiv pentru domeniul fizicii, cu accent pe explicarea fenomenelor și aplicațiilor practice. O carte pentru studiul personal, concisă și ușor de citit, care clarifică aceste teorii ale fizicii, cel mai important domeniu al … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 47.75 lei – 138.57 lei Selectează opțiunile

Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1

Nu a fost votat 47.75 lei – 167.29 lei Selectează opțiunile

Știința – Filosofia științei

Cartea explorează principalele teme și teorii ale științei și filozofiei contemporane a științei, evidențiind întrebările fascinante și provocatoare actuale din știință în generală și filosofia științei, cu accent pe metodele științifice. O mare parte din înțelegerea noastră provine din cercetarea … Citeşte mai mult

Nu a fost votat 23.85 lei – 74.33 lei Selectează opțiunile