Marea din noi (Tudor Gheorghe – În fiecare zi)

În fiecare zi, ne batem joc
 De păsări, de iubire şi de mare,
 Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
 Ramâne un deşert de disperare.

 Ne amăgeşte lenea unui vis
 Pe care-l anulăm cu-o şovăire;
 Ne reculegem într-un cerc închis
 Ce nu permite ochilor s-admire;

 Ne răsucim pe-un aşternut posac,
 Însinguraţi în doi, din laşitate,
 Minţindu-ne cu guri care prefac
 În zgură sărutarile uzate;

 Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
 Pe-o nepermis de joasă treaptă tristă:
 Prea sceptici şi prea singuri, prea-n pustiu,
 Ca sa mai ştim că dragostea există.

 În fiecare zi, ne batem joc
 De păsări, de iubire şi de mare,
 Şi nu băgăm de seamă că, în loc,
 Ramâne un deşert de disperare.

 (Versuri: Romulus Vulpescu, Muzica. Tudor Gheorghe)