(Centrul pentru Renaşterea Ştiinţei şi Culturii al Institutului Discovery a folosit banere bazate pe “Crearea lui Adam” din Capela Sixtină. Mai târziu, a folosit o imagine mai puțin religioasă, apoi a fost redenumit Centrul pentru Ştiință și Cultură)
Mișcarea Creaţia inteligentă este un rod direct al creaționismului anilor 1980. Comunitățile științifice și academice, împreună cu un tribunal federal din SUA, au văzut creaţia inteligentă ca o formă de creaționism sau ca un descendent direct care este strâns legat de creaționismului tradițional; și mai mulți autori se referă în mod explicit la ea ca “creationismul creaţiei inteligente.”
Mișcarea are sediul în Centrul de Ştiință și Cultură, creat în 1996 ca aripa creaționistă a Institutului Discovery, pentru a promova o agendă religioasă în aţteptarea unor mari schimbări sociale, academice și politice. Campanii de creaţie inteligentă ale Institutului Discovery au fost organizate în principal în Statele Unite, deși au fost depuse eforturi şi în alte țări pentru a promova creaţia inteligentă. Liderii mișcării spun că creaţia inteligentă expune limitele ortodoxiei științifice și ale filosofiei seculare a naturalismului. Susținătorii creaţiei inteligente susțin că știința nu ar trebui să se limiteze la naturalism și nu ar trebui să ceară adoptarea unei filosofii naturaliste care respinge din start orice explicație care include o cauză supranaturală. Scopul general al mișcării este de a “inversa dominația sufocantă a viziunii materialiste”, reprezentată de teoria evoluției în favoarea “unei ştiinţe consonante cu creştinismul și convingerile teiste.”
Phillip E. Johnson a declarat că obiectivul creaţiei inteligente este de a răspândi creaționismul ca un concept științific. Toţi importanţii susţinători ai creaţiei inteligente sunt lucreaă pentru sau sunt angajaţi ai Institutului Discovery și a Centrul său de Știință și Cultură. Aproape toate conceptele de creaţie inteligentă și mișcarea asociată sunt produse ale Institutului Discovery, care ghidează mișcarea și urmează strategia pas cu pas în timp ce derulează ca,pania “Învaţă Controversa” și alte programe aferente.
Susţinătorii imortanţi ai creaţiei inteligente au făcut declarații contradictorii cu privire la creaţia inteligentă. În declarațiile adresate publicului larg, ei spun că creaţia inteligentă nu este religioasă; atunci când abordează suporterii creștini conservatoari, ei afirmă că creaţia inteligentă are fundamente în Biblie. Recunoscând nevoia de sprijin, Institutul afirmă orientarea creștină, evanghelizatoare:
“Pe lângă accentul pe formatorii de opinie influenți, căutăm, de asemenea, să construim o bază populară de sprijin în rândul circumscripției noastre naturale, și anume, creștinii. Vom face acest lucru în primul rând prin apologetica seminării. Ne propunem ca aceasta să încurajeze și să doteze credincioșii cu noi dovezi științifice care susțin credința, precum și să “popularizăm” ideile noastre în cultura mai largă.”
Barbara Forrest, un expert care a scris pe larg cu privire la mişcare, descrie acest lucru ca datorându-se Institutului Discovery care au făcut din aceasta o chestiune de politică. Ea a scris că activitatea mișcării trădează o agendă agresivă, sistematică, pentru promovarea nu numai a creaționismul creaţiei inteligente, dar şi a viziunii religioase aferente.”
Religia și susținătorii importanţi
Deși argumentele pentru creaţia inteligentă a mișării aferente sunt formulate în termeni seculari și evită în mod intenționat poziţionarea identităţii creatorului, majoritatea principalilor avocați ai creaţiei inteligente sunt creștini religioși persoane publice care au declarat că, în opinia lor, creatorul propus în creaţia inteligentă este concepția creștină a lui Dumnezeu. Stuart Burgess, Phillip E. Johnson, William A. Dembski, și Stephen C. Meyer sunt protestanți evanghelici; Michael Behe este un romano-catolic; și Jonathan Wells este un membru al Bisericii Unificării. Susţinătorii non-creștini sunt David Klinghoffer, care este evreu, Michael Denton și David Berlinski, care sunt agnostici, și Muzaffar Iqbal, un musulman pakistanezo-canadian. Phillip E. Johnson a declarat că cultivarea ambiguităţii prin folosirea limbajului secular în argumente care sunt atent artizanale pentru a evita nuanţe ale creaționismului teist este un prim pas necesar pentru reintroducerea în cele din urmă a conceptul creștin de Dumnezeu drept creator. Johnson solicită în mod explicit susţinătorilor creaţiei inteligente să lase în urmă motivațiile lor religioase, astfel încât să se evite existenţa unui creator inteligent identificat “ca doar un alt mod de ambalaj al mesajului evanghelic creștin.” Johnson subliniază că “… primul lucru care trebuie făcut este să se scoată Biblia din discuție … Acest lucru nu înseamnă că problemele biblice sunt lipsite de importanță,. Ideea este mai degrabă faptul că ele vor fi abordate după ce am despărțit prejudecata materialistă de faptele științifice.”
Strategia de deghizare în mod deliberat a intenției religioase a creaţiei inteligente a fost descrisă de către William A. Dembski în Inferenţa creaţiei. În această lucrare, Dembski enumeră un zeu sau o “forţă de viaţă extraterestră”, ca două opțiuni posibile pentru identitatea creatorului; Cu toate acestea, în cartea sa Creaţia inteligentă: Podul dintre știință și teologie (1999), Dembski afirmă:
“Hristos este indispensabil pentru orice teorie științifică, chiar dacă practicanții săi nu au un indiciu despre el. Pragmaticii teoriei științifice pot, pentru a fi siguri, să lucreze fără a recurge la Hristos. Dar soliditatea conceptuală a teoriei poate fi localizată în cele din urmă doar în Hristos.”
Dembski a declarat, de asemenea: “Creaţia inteligentă este parte din revelația generală a lui Dumnezeu […] Nu numai că creaţia inteligentă ne scapă de această ideologie [materialism], care sufocă spiritul uman, dar, în experiența mea personală, am constatat că acesta deschide calea pentru ca oamenii să vină la Hristos.” Atât Johnson cât și Dembski citează Evanghelia după Ioan din Biblie ca fundament al creaţiei inteligente.
Barbara Forrest susține că astfel de declarații arată că susținătorii majori văd creaţia inteligentă ca, în esență, de natură religioasă, nu doar un concept științific care are implicații cu convingerile lor personale religioase cu care se întâmplă să coincidă. Ea scrie că cei mai importanţi susținători ai creaţiei inteligente sunt strâns aliaţi cu ultra-conservatorii mișcării creștine a reconstrucționismului. Ea enumeră conexiunile din (curentul și fostul) Institut Discovery: Phillip E. Johnson, Charles B. Thaxton, Michael Behe, Richard Weikart, Jonathan Wells și Francis J. Beckwith la conducerea organizației creștine a reconstructioniştilor, precum și nivelul finanțării oferite Institutului de Howard Ahmanson, Jr., o figură de frunte în mișcarea reconstructionistă.
Aeleden
Cât ar fi ei de savanţi, dacă nu văd că Universul este un Proiect Inteligent, atunci ori nu ştiu nimic, ori sunt rău intenţionaţi, fiind duşmani ai lui Hristos.
E foarte logic să ajungi la ideea de Dumnezeu, căci diviziunea materiei în profunzime este ilimitată. De ce? Pentru că nu poate exista o entitate materială care să nu aibă o cauză imanentă. Rezultă că lumea evoluează de la o formă esenţială infinit de subtilă. Pentru noi, ca sisteme biologice (fizice) limitate, Esenţa infinit de subtilă este echivalentă cu neantul. Deci lumea a evoluat din neant şi în consecinţă este o altă formă de existenţă a neantului.
Prin urmare lumea are un anumit grad de virtualitate şi revine (exclusiv) conştiinţei meritul de a percepe această formă de neant numită Univers.
În acest fel conştiinţa şi universul formează un întreg inseparabil. De aceea conştiinţa modificată (antrenată prin procedee spirituale gen meditaţie, rugăciune, trezvie) poate avea control magic asupra lumii înconjurătoare, ca şi cum totul este doar o iluzie a conştiinţei, care, trezindu-se la Adevăr, o poate modifica după propria voinţă.
În acest fel conştiinţa este un miracol şi ea trebuie să fie şi o stare a întregului univers. De ce? Pentru că, după cum am spus, subiectul (conştiinţa) şi obiectul sunt inseparabile, iar conştiinţa însoţeşte materia ca o umbră şi aşa cum fiecare frântură de materie este o picătură din oceanul energetic infinit, tot astfel fiecare unitate de conştiinţă este o picătură din oceanul conştiinţei infinite, pe care lumea oamenilor o numeşte dintotdeauna Dumnezeu.
În univers există, cu siguranţă, şi alte forme de conştiinţă, iar eventuale civilizaţii galactice, care ne depăşesc evolutiv, au atins etape în care sunt capabile să creeze materie din spaţiu, care este plin ochi cu Esenţă, din care pot evolua universuri. Mihai Drăgănescu şi Martin Rees numesc aceste stadii de evoluţie „societăţi ale conştiinţei”. Evident că Universul va fi controlat de conştiinţa universală şi de civilizaţii superdezvoltate (cu rol de Veghetori ai păstrării ordinii universale) şi nu se va permite modificarea legilor divine în orice situaţie, căci s-ar periclita chiar stabilitatea universului.
Cu toate acestea de ce să inventăm noţiuni noi, de genul „societăţi ale conştiinţei”, când avem noţiunea de „Împărăţie a lui Dumnezeu” pe care o va instaura Iisus la A Doua Sa Venire pe Pământ (care se va petrece, posibil, în timpul acestei generaţii), aşa cum a prezis „şi veţi vedea pe Fiul Omului stând la dreapta PUTERII şi venind cu norii cerului”[Marcu, 14/62].
De aceea societatea va suferii mari convulsii, căci niciodată nu a fost posibilă schimbarea referenţialului de gândire fără o luptă deschisă între „nou” şi „vechi”, în cazul de faţă vechi şi retrograd fiind materialismul şi societatea fundamentată pe conceptele lui, care au adus lumea în pragul autodistrugerii.
Numai bine.