Mistere fascinante

De ce există enigme ? Ce s-ar întâmpla dacă istoria, lumea ar fi cunoscută în amănunt ? Ce determină apariţia şi persistenţa enigmelor ? Iată câteva întrebări la care cu greu se poate răspunde… De fapt, cred că sunt cinci categorii de enigme.

=> O primă categorie de enigme este reprezentată de faptul că o serie de informaţii sunt ascunse pentru marea majoritate a oamenilor (sunt secrete de stat, secrete ale unor organizaţii sau instituţii); numai un număr restrâns de oameni au acces la acele informaţii…

=> A doua categorie de enigme este reprezentată de faptul că informaţiile sunt vagi, disparate, incomplete, nu au o semnificaţie clară, sunt simbolice sau sunt codificate (spre exemplu vestigii, urme, texte indescifrabile).

=> A treia categorie de enigme este reprezentată de informaţiile pierdute, despre care există numai unele indicii şi atât…

=> A patra categorie de enigme este reprezentată sau impusă de limitarea istorică a cunoaşterii – trebuie avut în vedere că în fiecare epocă istorică au existat astfel de limitări impuse de tot felul de factori, cum ar fi prejudecăţile, incapacitatea de înţelegere a lumii, tehnici inadecvate şi aşa mai departe; aceşti factori au făcut ca toate cunoştiinţele să fie, în definitiv incomplete, relative şi deci susceptibile de a fi înlocuite sau întregite; dar cunoaşterea fiind potenţial infinită, şi enigmele vor fi şi ele, potenţial infinite…

=> A cincea categorie de enigme sunt acelea impuse de insuficienţa informaţiilor şi a imposibilităţii de a le obţine (cum ar fi cazul în ceea ce priveşte unele enigme ale viitorului).

S-ar părea că enigmele constituie o necesitate în evoluţia omenirii şi că niciodată nu vor fi elucidate pe deplin, cu excepţia cazului când omenirea ar atinge perfecţiunea şi în acest caz s-ar putea descifra toate enigmele…

Pe de altă parte, chiar şi în acest caz, o întrebare rămâne: dacă s-ar elucida toate enigmele istoriei şi în general, toate enigmele existenţei, atunci civilizaţia umană ar fi oare mai bună ? Nu ştiu ce să zic, poate că da sau poate că nu… Chiar dacă omenirea ar fi perfectă şi ar cunoaşte tot ceea ce se poate cunoaşte, chiar şi atunci totuşi ar mai rămâne un mister de elucidat şi anume misterul fundamental: oare nu s-ar fi putut ca UNIVERSUL să nu existe ?…

“Pentru ce există ceva mai degrabă decât nimic ? Pentru ce este Existentul ?… “ după cum se întreba JEAN GUITTON…

*

Sunt câteva mistere pe care le-am denumit mistere fascinante, pentru că sunt atât de profunde şi de incitante încât am impresia că se deosebesc întrucâtva de nenumărate alte mistere… Mă voi referi succint la o parte dintre aceste mistere în cele ce urmează, iar ceva mai extins, pe parcursul lucrării…

 

– Lumea care va veni… Cornelius Tacitus scria: ”Totuşi eu când aud asemenea legende sau altele asemănătoare, stau în cumpănă, întrebându-mă dacă faptele muritorilor sunt hotărâte de ursiră şi de necesitatea neschimbătoare sau de întâmplare.”

(P. Cornelius Tacitus – ”Opere”, vol. III, ”Anale”, Cartea a VI-a, 22, p.332, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1964, trad. Andrei Marin).

De fapt, către ce se îndreaptă omenirea ?

Iată câteva posibilităţi sau direcţii de evoluţie…

1) Evoluţia pozitivă – omenirea va rezolva toate problemele legate de poluare, resurse, conflicte, catastrofe; vor avea loc descoperiri ştiinţifice şi tehnologice, vor avea loc modificări ale planetei şi ale sistemului solar, creşterea demografică va fi controlată, se vor descopri noi resurse de energie…

2) Evoluţia negativă – în ciuda progresului ştiinţific şi tehnic, omenirea decade; decăderea omenirii se poate datora spre exemplu unor evenimente catastrofale (modificări climatice; scăderea resurselor energetice, minerale, alimentare; declanşarea unor războaie sau a unor epidemii devastatoare, etc.)

3) Stagnarea – la un moment dat evoluţia încetează şi omenirea nici nu progresează, dar nici nu decade; omenirea se menţine la un anumit stadiu de evoluţie, la un echilibru oarecare, indiferent…

4) Involuţia – datorită unor factori genetici sau de altă natură (spre exemplu oamenii nu mai suportă stresul vieţii, are loc ”catastrofa psihologică” , adică oamenii încep să uite, să nu mai poată… raţiona şi ca urmare, încep să involueze); nu se mai folosesc, spre exemplu maşinile de orice fel, pentru că nu se mai ştie cum se manevrează…

5) Schimbarea ondulatorie – este o schimbare de tip: ” … creştere – descreştere – creştere – descreştere -… ” ; după o anumită evoluţie, omenirea stagnează, apoi decade, apoi iar evoluează (dar evoluţia este de alt tip decât cea precedentă, nu este identică)…

6) Transformarea – la un moment dat, omenirea se transformă în ALTCEVA, fie datorită tehnologiilor create (spre exemplu datorită nanotehnologiilor, crearea unor organisme hibride şi a unor societăţi derivate din aceste tehnologii), fie datorită ingineriei genetice (organisme modificate genetic)…

7) Contopirea – în urma contactului cu civilizaţiile cosmice, omenirea se integrează în structurile cosmice generate de aceste civilizaţii; în acest context, chiar şi timpul va putea fi controlat…

8) Sfârşitul lumii – omenirea va dispărea la un moment dat datorită unei cauze anumite – fie impactul cu un asteriod, fie un război nuclear sau bacteriologic, fie invazie extraterestră, fie experimente necontrolate, fie datorită unor cauze combinate…

Pe de altă parte, aceste posibilităţi de evoluţie ale umanităţii, sunt dependente de evoluţiile particulare ale unor structuri secundare:

1. a) structurile economico-financiare;
2. b) structurile ecologice, geologice şi cosmice;
3. c) structurile socio-politice şi demografice;
4. d) structurile resurselor (minerale, alimentare, energetice, informaţionale),
5. e) structurile epistemice (ştiinţifice şi tehnice).

Între aceste structuri, există interacţiuni şi interdependenţe şi în funcţie de rezultatele acestor interacţiuni, va depinde evoluţia omenirii sau involuţia omenirii sau stagnarea omenirii… Cum va fi viitorul omenirii ? Ceea ce se poate spune cu siguranţă este că una dintre posibilităţile precizate mai sus, se va realiza…

În acest moment, nu se ştie care anume… Viitorul însă ne-o va arăta… Sau poate că va mai fi o posibilitate ?… Cine ştie ?…

Unii spun că viitorul nu poate fi prevăzut, că nu se poate şti ce se va întâmpla… Apare aici o problemă şi anume: predicţiile veritabile nu sunt crezute, iar predicţiile false sau aparente, dimpotrivă, sunt crezute !… Spre exemplu s-au făcut tot felul de predicţii veritabile în ceea ce priveşte zborul cosmic, pe vremea când nu existau posibilităţi de realizare a acestuia – mulţi nu au crezut că era posibil, pentru ca, după trecerea anilor, să se dovedească faptul că tocmai acei puţini care au crezut, au avut dreptate; dimpotrivă, au existat predicţii false, cum ar fi acelea referitoare la sfârşitul lumii… De aceea unii spun că nu se poate şti cum va arăta viitorul: chiar dacă vei şti, atunci nu vei crede… Sunt unii care au fost dezamăgiţi de mai multe predicţii false făcute de câţiva aşa-zişi profeţi şi au concluzionat că nu se poate şti nimic despre viitor…

În ceea ce priveşte viitorul unii spun că acesta este deja stabilit, evoluţia este deja fixată, totul este o predestinare; alţii susţin însă că viitorul, dimpotrivă nu este stabilit, ceea ce se va întâmpla se datorează interacţiunii unor factori diverşi, imposibil de cunoscut şi care nu pot fi controlaţi, aşa încât tot ceea ce se poate face este să te adaptezi la noile realităţi; în sfârşit, puţini oameni, printre care mă număr şi eu, cred că… tot ceea ce este posibil să se întâmple în viitor, se va întâmpla, nimic nu este exclus, există cu alte cuvinte o multitudine de viitoruri (altfel spus, viitorul este ramificat), toate posibilităţile de evoluţie se vor realiza, fiecare va genera o lume posibilă sau altfel spus un UNIVERS ALTERNATIV… Timpul nu este ceva ca un râu care curge la nesfârşit, aşa cum credea Heraclit şi mai apoi dielecticienii, ci este ceva mult mai complex şi mai greu de înţeles; mai curând ar fi ceva ca un fel de reţea sau ca un labirint… În orice caz, a compara, chiar şi pentru a face o analogie, timpul cu un râu care curge este mult prea simplu, să nu se uite că râul însuşi este cuprins în… timp, iar comparaţia aceasta mă tem că este totuşi exagerată sau inadecvată, din păcate…

Dar… dacă este de făcut o alegere, atunci, decât să nu şti nimic, să aştepţi să se întâmple ceva şi apoi să reacţionezi, este de preferat să şti totuşi câte ceva despre ce se va întâmpla, chiar cu un anumit risc – şi anume că ceea ce şti s-ar putea să se dovedească a fi fals… Dar, s-ar prea putea să nu fie, totuşi…

 

– Civilizaţiile extraterestre. Dincolo de destinul unor oameni, dincolo de destinul omenirii, există şi… destinul civilizaţiilor… Care civilizaţii ? Ce-i drept, nu cunoaştem decât o singură civilizaţie (şi anume civilizaţia umană), dar asta nu mă împiedică să mă gândesc că pot exista în Univers nenumărate civilizaţii care au un anumit destin…

În definitiv, îmi pot imagina diverse posibilităţi din care să reiasă… destinul acestora…

 

– Despre fenomenele paranormale. Complexul de fenomene denumite ”fenomene paranormale” , reprezintă o modalitate de adaptare la mediul planetar şi cosmic a fiinţelor vii… Reprezintă totodată o formă de energie (diferită de altele – de energia chimică, termică, electromagnetică, mecanică…), reprezintă însă şi o altă formă de reprezentare şi de manifestare a realităţii… Este necesar un nou tip de gândire, noi modalităţi de abordare şi o nouă strategie de cercetare pentru a putea cunoaşte şi a controla aceste fenomene, tot aşa cum a fost necesar un nou tip de gândire atunci când s-au descoperit fenomenele cuantice…

 

Extras din Mistere fascinante (Fantezii și reflecții), de Constantin M. N. Borcia