Sursa: Mathieu, S., Barrault, S., Brunault, P. et al. Gambling Motives: Do They Explain Cognitive Distortions in Male Poker Gamblers?. J Gambl Stud 34, 133–145 (2018). https://doi.org/10.1007/s10899-017-9700-8 (Rezumat)
Articolul analizează legătura dintre motivele pentru care bărbații joacă poker, distorsiunile cognitive asociate jocurilor de noroc și severitatea comportamentului de joc. Autorii pornesc de la ideea că jocurile de noroc nu sunt determinate doar de șansă sau de accesibilitatea activității, ci și de motivații personale, emoționale, sociale și financiare, care pot influența felul în care jucătorii interpretează rezultatele și își justifică implicarea continuă. Pokerul este considerat un caz particular, deoarece combină hazardul cu elemente de strategie și abilitate, ceea ce poate întări impresia jucătorilor că dețin un control mai mare asupra rezultatului decât au în realitate.
Studiul a fost realizat pe 259 de bărbați jucători de poker, recrutați de pe forumuri online de jocuri de noroc, toți având o practică regulată, de cel puțin o dată pe săptămână. Participanții au completat chestionare privind datele socio-demografice, severitatea jocului problematic, motivele pentru care joacă și cognițiile legate de joc. În eșantion, 24% au fost clasificați ca jucători fără probleme, 61,7% ca jucători cu risc, iar 14,3% ca probabili jucători patologici. Instrumentele folosite au fost South Oaks Gambling Screen pentru evaluarea problemelor de joc, Gambling Motives Questionnaire-Financial pentru motivații și Gambling-Related Cognition Scale pentru distorsiunile cognitive.
Rezultatele arată că jucătorii cu probleme probabile au scoruri mai ridicate atât la motivațiile de joc, cât și la distorsiunile cognitive, comparativ cu jucătorii fără probleme sau cu cei aflați la risc. Motivațiile analizate includ dorința de câștig financiar, nevoia de a face față emoțiilor negative, căutarea excitării sau a ameliorării stării de spirit și motivația socială. Dintre acestea, motivațiile financiare și cele de coping, adică jocul ca modalitate de a scăpa de stres, rutină sau dificultăți personale, apar ca fiind cele mai strâns legate de distorsiunile cognitive. Motivația socială nu diferențiază semnificativ grupurile, ceea ce sugerează că simpla dorință de socializare nu este un factor major în dezvoltarea jocului problematic la acești jucători.
Distorsiunile cognitive descrise includ iluzia controlului, convingerea că rezultatele pot fi prezise, interpretarea selectivă a câștigurilor și pierderilor, așteptările pozitive exagerate legate de joc și sentimentul incapacității de a se opri. Studiul arată că aceste distorsiuni cresc odată cu severitatea jocului, iar cea mai evidentă la jucătorii problematici este percepția că nu se pot opri din joc. În același timp, autorii observă că iluzia controlului nu apare atât de puternic precum în alte cercetări, posibil deoarece participanții nu completau chestionarele în timpul jocului, când asemenea credințe pot fi activate mai intens.
Analizele statistice indică faptul că motivațiile pentru joc explică aproximativ 34,8% din variația distorsiunilor cognitive, iar severitatea jocului explică 22,4%. Împreună, motivațiile și severitatea jocului explică 39,7% din distorsiunile cognitive, ceea ce sugerează o legătură puternică între aceste dimensiuni. Autorii propun un model în care motivațiile îi determină pe indivizi să joace și să repete experiența, repetarea favorizează apariția distorsiunilor cognitive, iar acestea contribuie la menținerea și agravarea jocului problematic.
Concluzia principală este că înțelegerea motivelor pentru care oamenii joacă este esențială pentru prevenirea și tratamentul problemelor de joc. Intervențiile nu ar trebui să se limiteze la corectarea credințelor iraționale despre șansă și control, ci ar trebui să abordeze și motivațiile profunde ale jucătorului, mai ales dorința de câștig financiar și folosirea jocului ca mecanism de evitare a emoțiilor negative. Autorii recomandă evaluarea sistematică a motivațiilor de joc și dezvoltarea unor intervenții combinate, motivaționale și cognitive, care să reducă atât atracția jocului, cât și credințele distorsionate care îl susțin. Studiul are totuși limite importante: include doar bărbați jucători de poker, are un design transversal și nu poate stabili cauzalitatea exactă dintre motivații, distorsiuni și severitatea jocului. Cu toate acestea, el oferă o contribuție importantă la înțelegerea mecanismelor psihologice ale jocului de noroc problematic, în special în cazul pokerului.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns