Mpox (variola maimuței): ce este, cum se transmite și cum ne protejăm

Ce este mpox?

Mpox (scris și MPOX), cunoscută anterior ca variola maimuței (monkeypox), este o boală infecțioasă cauzată de virusul mpox, un orthopoxvirus înrudit cu virusul variolei umane. Boala provoacă în special o erupție (bubițe, vezicule) pe piele și simptome asemănătoare gripei (febră, dureri de cap, dureri musculare, oboseală). Majoritatea cazurilor sunt ușoare sau moderate și se vindecă în 2–4 săptămâni, dar la unele persoane poate deveni gravă. (Organizația Mondială a Sănătății)

Inițial a fost considerată o boală „exotică” din Africa Centrală și de Vest, dar din 2022 s-a răspândit în multe țări ale lumii, inclusiv în Europa, determinând mai întâi un focar global (clada II) și apoi o epidemie importantă în Africa cu o variantă mai agresivă (clada I / 1b).

Virusul Mpox

De ce nu se mai spune „variola maimuței”?

În 2022, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recomandat schimbarea denumirii din „monkeypox” în „mpox”, pentru a reduce stigma (asocierea rasistă sau ofensatoare, dar și confuzia legată de faptul că boala ar veni doar de la maimuțe – în realitate, principalul rezervor par a fi rozătoarele sălbatice).

În perioada de tranziție, multe instituții încă folosesc ambele denumiri: „mpox (monkeypox)” sau „mpox (variola maimuței)”.

Cum se transmite mpox?

a) De la animale la oameni (zoonoză)

Virusul circulă în special la anumite specii de animale sălbatice (mai ales rozătoare) în unele regiuni din Africa. Transmiterea la om se poate produce prin: (ECDC)

• mușcături sau zgârieturi de la un animal infectat
• contact direct cu sângele, fluidele sau leziunile de pe piele ale animalului
• manipularea sau gătirea cărnii de vânat infectate (vânat, bushmeat)

b) De la om la om

Transmiterea între persoane are loc în special prin contact apropiat și prelungit:

• atingerea directă a erupției, veziculelor sau crustelor
• contact strâns piele-la-piele (inclusiv contact sexual)
• secreții respiratorii (picături) la contact foarte apropiat, îndelungat
• obiecte contaminate (lenjerie de pat, haine, prosoape)

În timpul focarului din 2022, multe cazuri au fost legate de contact sexual, inclusiv în comunitățile de bărbați care fac sex cu bărbați, de aceea vaccinarea și măsurile de prevenție au fost orientate inițial mai ales către aceste grupuri. În prezent, unele variante mai noi (de ex. clada 1b) afectează mai frecvent și femei și copii, nu doar bărbați adulți. (ECDC)

Incubație și perioada contagioasă

• Perioada de incubație (timpul de la infectare până la apariția simptomelor) este, în general, între 5 și 21 de zile, de obicei 6–13 zile. (ECDC)
• O persoană este, în general, contagioasă din momentul apariției simptomelor (mai ales când apare erupția) și până când toate leziunile s-au uscat, crustele au căzut și s-a format un nou strat de piele – ceea ce poate dura câteva săptămâni. (Organizația Mondială a Sănătății)

Care sunt simptomele mpox?

Simptomele apar de obicei în două faze.

a) Faza „de gripă”

La început, multe persoane au simptome nespecifice, asemănătoare unei viroze: (Organizația Mondială a Sănătății)

• febră
• frisoane
• durere de cap (cefalee)
• dureri musculare și dureri de spate
• oboseală intensă
• ganglioni umflați (adenopatie) – spre deosebire de multe alte boli eruptive, mpox se însoțește frecvent de umflarea ganglionilor limfatici.

b) Faza de erupție

La câteva zile de la debutul simptomelor (uneori chiar primul semn) apare erupția tipică:

• bubițe sau pete care evoluează în vezicule cu lichid, apoi cu puroi, apoi se usucă și fac crustă
• leziunile pot fi dureroase sau pruriginoase (mănâncă)
• localizare variabilă:
  • față
  • palmele mâinilor și tălpile picioarelor
  • gură
  • zona genitală și/sau anală
  • trunchi și membre

În focarul recent, unii pacienți au avut doar câteva leziuni, uneori doar în zona genitală sau anală, ceea ce poate duce la confuzie cu alte infecții cu transmitere sexuală (herpes, sifilis etc.).

Boală ușoară vs. boală severă și complicații

Majoritatea cazurilor sunt ușoare și se vindecă în 2–4 săptămâni cu tratament simptomatic (antitermice, hidratare, îngrijirea erupției). (Organizația Mondială a Sănătății)

Totuși, mpox poate fi gravă, mai ales la:

• copii mici
• femei însărcinate
• persoane cu imunitate slăbită (de ex. infecție HIV necontrolată, tratament imunosupresor, cancer)
• persoane cu afecțiuni cronice grave

Posibile complicații includ: (ECDC)

• infecții bacteriene ale pielii peste leziunile existente (impetigo, celulită)
• deshidratare severă (dacă sunt implicate gura, gâtul, anusul)
• pneumonie
• infecții oculare, cu risc de afectare a vederii
• în cazuri severe, afectare sistemică și risc de deces

În focarele istorice, anumite variante ale virusului (de ex. clada I din Africa Centrală) au avut rate de mortalitate de ordinul a 1–3% sau mai mult, în special în zone cu acces limitat la îngrijire medicală.

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de mpox se bazează pe:

1. Tabloul clinic – combinația dintre simptomele de tip gripă și erupția caracteristică.
2. Istoricul de expunere – contact apropiat cu o persoană diagnosticată cu mpox, călătorie sau relații sexuale în zone cu transmitere intensă etc.
3. Test de laborator – confirmarea se face de obicei prin test PCR din material recoltat de la leziunile cutanate (vezicule, cruste).

Numai medicul poate prescrie testarea și poate interpreta rezultatul corect, în contextul clinic.

Tratamentul mpox

Îngrijire de suport (cea mai importantă)

Pentru majoritatea pacienților, tratamentul este simptomatic:

• controlul febrei și al durerii (paracetamol, ibuprofen – conform recomandărilor medicului)
• hidratare adecvată, alimentație suficientă
• menținerea pielii curate și uscate, evitarea scărpinatului
• prevenirea și tratamentul infecțiilor bacteriene secundare
• odihnă și monitorizarea stării generale

Antivirale

Nu există încă un tratament „miracol” specific dovedit clar pentru mpox, dar în anumite situații pot fi folosite antivirale dezvoltate inițial pentru variolă, în special tecovirimat.

• OMS și alte agenții de sănătate recomandă tecovirimat în cazuri severe sau la pacienți cu risc crescut, în cadrul unor protocoale speciale și sub strictă supraveghere medicală. (Organizația Mondială a Sănătății)
• Studiile recente arată că tecovirimat este, în general, sigur, dar eficiența lui asupra duratei și severității bolii este încă dezbătută și poate depinde de tulpina virală (clada I vs. clada II) și de momentul administrării.

Decizia de a folosi un antiviral aparține exclusiv specialiștilor (infecționiști, epidemiologi) și diferă de la o țară la alta, în funcție de ghidurile naționale și de disponibilitate.

Important: nu lua niciun medicament antiviral „după ureche”. Discută întotdeauna cu medicul.

Vaccinarea împotriva mpox

Protecția împotriva mpox poate fi obținută prin vaccinuri bazate pe virus vaccinia modificat, în special MVA-BN (cunoscut sub numele comercial JYNNEOS, Imvanex sau Imvamune).

Datele din focarul din 2022 arată că: (PMC)

• 2 doze de vaccin oferă o protecție bună împotriva infecției și reduc semnificativ riscul de forme severe
• chiar și o singură doză oferă o anumită protecție, dar mai redusă
• persoanele cu HIV au nevoie în mod special de schema completă de vaccinare pentru o protecție adecvată

OMS și autoritățile de sănătate recomandă în general vaccinarea pentru:

• persoane cu risc crescut de expunere (de ex. anumite profesii medicale sau de laborator)
• persoane cu viață sexuală cu risc mai mare (mai mulți parteneri, contacte anonime etc., în funcție de recomandările locale)
• contactele apropiate ale unui caz confirmat – ca profilaxie post-expunere, ideal în primele zile după contact

Cum ne putem proteja de mpox?

Măsuri generale

• Evită contactul apropiat cu persoane care au erupții suspecte, mai ales dacă seamănă cu bubițele cu lichid/puroi descrise la mpox.
• Nu atinge și nu folosi la comun prosoape, lenjerie, lenjerie intimă sau alte obiecte personale ale unei persoane posibil infectate.
• Practică igiena riguroasă a mâinilor – spălat cu apă și săpun sau dezinfectant cu alcool.
• Dacă locuiești sau călătorești într-o zonă cu transmitere intensă, informează-te din surse oficiale despre recomandările curente.

În context sexual

• Evită contactul sexual (inclusiv săruturi prelungite și contact piele-la-piele) cu persoane care au erupții sau simptome sugestive.
• Limitează numărul de parteneri sexuali și discută deschis despre simptome și eventuale expuneri.
• Urmează recomandările locale privind vaccinarea dacă faci parte dintr-un grup considerat cu risc mai mare.

Mpox astăzi: trebuie să ne îngrijorăm?

La nivel global, mpox rămâne o boală de urmărit, dar:

• focarul global declanșat în 2022 (clada II) a scăzut mult după măsurile de sănătate publică și campaniile de vaccinare;
• epidemia cu varianta 1b (clada I) în Africa a fost declarată urgență de sănătate publică internațională în 2024, apoi acest statut a fost retras în 2025, pe fondul scăderii cazurilor – însă boala rămâne un motiv de vigilență, mai ales în Africa și în contextul circulației variantelor mai severe. (Organizația Mondială a Sănătății)

Pentru populația generală din multe țări, riscul este considerat scăzut, dar nu inexistent. Cazuri sporadice sau mici focare pot apărea oriunde există:

• călătorii internaționale
• contacte sexuale cu parteneri multipli sau necunoscuți
• rețele sociale/sexual-afective dense în care un caz se poate transmite mai departe

Ce să faci dacă suspectezi că ai mpox?

Sună sau mergi la medic cât mai repede dacă ai:

• erupție cu vezicule/dureri la nivel genital, anal, pe față, palme sau tălpi și
• febră, frisoane, dureri musculare sau ganglioni umflați
• ori ai avut contact apropiat cu o persoană diagnosticată sau suspectă de mpox

Până ajungi la medic:

• evită contactul apropiat cu alte persoane (inclusiv sex, îmbrățișări, sărut)
• nu împărți prosoape, lenjerie de pat sau haine
• acoperă leziunile (dacă se poate) cu haine sau bandaje lejere

Atenție: acest articol are scop informativ și nu înlocuiește un consult medical.
Pentru un diagnostic corect și pentru recomandări de tratament și vaccinare, este esențial să discuți cu medicul de familie sau cu un medic infecționist / dermatolog. În caz de simptome severe (durere intensă, dificultăți de respirație, confuzie, stare generală foarte alterată), apelează serviciile de urgență.