Sensul sociologic cultural al bolii

Mulți sociologi medicali susțin că bolile au atât o componentă biologică, cât și una experiențială și că aceste componente există independent una de cealaltă. Cultura noastră, nu biologia noastră, dictează care boli sunt stigmatizate și care nu, care sunt considerate dizabilități și care nu, și care sunt considerate contestabile (adică unii profesioniști din domeniul medical pot considera existența acestei afecțiuni îndoielnică), spre deosebire de definitive ( boli care sunt incontestabil recunoscute în profesia medicală) (Conrad și Barker, 2010).

De exemplu, sociologul Erving Goffman (1963) a descris modul în care stigmele sociale împiedică indivizii să se integreze deplin în societate. Un stigmat în general este definit printr-un „semn” de diferență (de exemplu, o „diformitate” fiziologică, un „defect” de personalitate sau o categorie de statut cum ar fi rasa, naționalitatea sau religia) care definește o caracteristică nedorită din punct de vedere social. Goffman detaliază:

”un individ care ar fi putut fi primit cu ușurință în relațiile sociale obișnuite posedă o trăsătură care poate atrage atenția și îi poate îndepărta de el pe cei dintre noi pe care îi întâlnește, încălcând atracția pe care celelalte atribute le au asupra noastră (Goffman, 1963).”

Cu alte cuvinte, stigmatizarea operează pentru a defini o persoană printr-un singur atribut care o face să pară mai puțin decât pe deplin umană și, prin urmare, supusă unor practici discriminatorii, de multe ori fără să se gândească. Întâlnind o persoană stigmatizată, construim o teorie a stigmatizării care explică inferioritatea acestora și oferă o relatare a amenințării sau pericolului pe care îl reprezintă.

Stigmatizarea bolii are adesea cel mai mare efect asupra pacientului și asupra felului de îngrijire pe care acesta îl primește. Mulți susțin că societatea noastră și chiar instituțiile noastre de îngrijire a sănătății discriminează anumite boli – cum ar fi tulburările mintale, SIDA, bolile venerice și tulburările de piele (Sartorius, 2007). Facilități pentru aceste boli pot fi mai puține; pot fi separați de alte zone de îngrijire a sănătății sau relegați într-un mediu mai sărac. Stigmatul poate împiedica oamenii să caute ajutor pentru boala lor, făcând-o mai gravă decât ar trebui să fie.

Bolile contestate sunt cele care sunt puse sub semnul întrebării sau discutabile de unii profesioniști din domeniul medical. Tulburări precum fibromialgia sau sindromul de oboseală cronică pot fi fie boli adevărate, fie doar în capul pacienților, în funcție de opinia medicului. Această dinamică poate afecta modul în care un pacient caută tratament și ce fel de tratament primește.

Referințe

• Conrad, P. & Barker, K. (2010). The social construction of illness: Key insights and policy implications. Journal of Health and Social Behavior, 51(1 suppl), S67–S79.
• Goffman, E. (1963). Stigma: Notes on the management of spoiled identity. London: Penguin.
• Sartorius, N. (2007). Stigmatized illness and health care. The Croatian Medical Journal, 48(3), 396–397.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2024 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1