O preocupare globală în educație este accesul universal. Acest termen se referă la capacitatea egală a oamenilor de a participa la un sistem de învățământ. La nivel mondial, accesul poate fi mai dificil pentru anumite grupuri în funcție de rasă, clasă sau gen. Ideea modernă a accesului universal a apărut ca o preocupare pentru persoanele cu dizabilități. O modalitate prin care educația universală este sprijinită este prin intermediul conducerilor regionale, care acoperă costurile educației publice gratuite în unele țări. Desigur, modul în care se desfășoară acest lucru în ceea ce privește bugetele școlilor și impozitele face ca acesta să fie un subiect adesea contestat la nivel național, provincial și comunitar.
Deși consiliile școlare din toate țările au încercat să găzduiască copiii cu nevoi speciale în sistemele lor educaționale printr-o varietate de mijloace începând din secolul al XIX-lea, abia după implementarea drepturilor și libertăților fundamentalșe problema universalității accesul la educație pentru copiii cu dizabilități a fost văzut în termenii unui drept constituțional (Siegel și Ladyman 2000). Multe jurisdicții regionale au implementat politici educaționale pentru a integra elevii cu nevoi speciale în sala de clasă cu elevii obișnuiți. De exemplu, politica din Columbia Britanică a fost revizuită la mijlocul anilor 1990 pentru a include măsuri specifice de definire a elevilor cu nevoi speciale, de a dezvolta planuri educaționale individuale și de a găsi locuri de muncă pentru elevii cu nevoi speciale (Siegel și Ladyman 2000), iar în Ontario, Bill 82 a fost adoptat în 1980, care stabilește cinci principii pentru programele și serviciile de educație specială pentru elevii cu nevoi speciale: acces universal, educație pe cheltuială publică, un proces de apel, identificare continuă și evaluare continuă și programare adecvată (Morgan 2003).
Astăzi, modalitatea optimă de a include elevi cu capacități diferite în sălile de clasă standard este încă cercetată și dezbătută. „Includerea” este o metodă care implică imersiunea completă într-o clasă standard, în timp ce „integrarea” echilibrează timpul într-o clasă cu nevoi speciale cu participarea standard la clasă. Continuă să existe dezbateri sociale cu privire la modul de implementare a idealului de acces universal la educație.
Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2023 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1
Lasă un răspuns