Home » Articole » Articole » Societate » Politica » Geopolitica » Paradigme ale securității internaționale

Paradigme ale securității internaționale

de Alexandru Cristian

Paradigme ale securității internaționale

Cartea apărută la Editura Militară, sub semnătura lui Alexandru Cristian, ne expune în mod concis  paradigmele existente în mediul internațional de securitate. Autorul ne prezintă și o teorie nouă a securității – Teoria Senzorială a Securității.

Teoria senzorială a securităţii înseamnă apărarea acestor simţuri ale statu­lui. Securitatea statului se poate prezerva cu ajutorul securizării simţurilor fizice sau nonfizice ale statului. Teoria pe care o propunem are nevoie de cercetare aprofundată şi de găsirea unor instrumente coerente de analiză.

Sfârşitul securităţii internaţionale, aşa cum o ştim, înseamnă apariţia secu­rităţii planetare. Aceasta este o posibilitate de viitor deloc neglijabilă. Intensi­fi­carea globalizării şi creşterea interdependenţei a dus la accelerarea uniformizării lumii la nivel conceptual şi ideologic. Lumea nu va mai dori să fie în competiţie sau într-o continuă înfruntare.

Istoria şi geografia sunt lecţii pe care omenirea le-a învăţat, dar nu le-a respectat. Adesea surprinzătoare, istoria ne oferă exemple de măreţie şi de uimitor declin. Geografia ne arată cum se pot dezvolta popoarele lumii dacă sunt ajutate de mediul înconjurător. Studierea acestor lecţii ne oferă un paradox. State cu o istorie bogată, dar cu o geografie dezavantajoasă, au devenit mari puteri economice şi tehnologice ‒ un exemplu clasic este Japonia. State cu o istorie şi cu o civilizaţie nu atât de bogată sunt exemple de prosperitate datorită unei geografii avantajoase ‒ Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite. Un singur stat a putut să înmănuncheze aceste lecţii şi să devină cea mai mare putere cunoscută a lumii ‒ Statele Unite ale Americii. Stat cu un destin manifest şi cu o dorinţă de a arăta lumii că libertatea este cel mai de preţ lucru.

Cartea este o contribuție în domeniul studiilor de securitate, o sinteză necesară care ne explică vremurile în care trăim.

Lumea disruptivă este o lume în care totul se înnoieşte foarte repede, perimarea fiind un proces aproape permanent. Lumea distopică este o lume în care omul nu va percepe mecanismele din jurul său. Lumea nivelată va fi o lume mondializată, cu slabe şanse de diferenţiere între culturi şi naţiuni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *