În fizica particulelor, o particulă elementară este o particulă din care sunt compuse alte particule mai mari. De exemplu, atomii sunt formaţi din particule mai mici cunoscute sub numele de electroni, protoni, şi neutroni. Protonii şi neutronii, la rândul lor, sunt compuţo din particule mai elementare cunoscute sub numele de cuarci. Una dintre problemele nerezolvate ale fizicii particulelor este de a găsi cele mai elementare particule – sau aşa-numitele particule fundamentale – care alcătuiesc toate celelalte particule care se găsesc în natură şi nu sunt ele însele alcătuită din particule mai mici.
Proprietăţi conceptuale
Conceptul de particule este deosebit de util în modelarea naturii, întrucât studierea unor fenomene în ansamblu este mult mai complexă. Acest concept poate fi folosit pentru a face ipoteze simplificatoare privind procesele implicate. Francis Sears şi Mark Zemansky, în University Physics, dau ca exemplu calculul locaţiei terestre şi viteza unei mingi de baschet aruncată în aer. Ei descompun treptat mingea de baschet în majoritatea proprietăţilor sale, idealizând la început mingea la o sferă netedă rigidă, apoi, neglijând rotaţia, flotabilitatea, şi frecarea, reducând în cele din urmă problema la studiul balistic al unei particule punctuale clasice.
Studiul unui număr mare de particule este domeniul fizicii statistice. În cazul studiului la o scară extrem de mică, intervine mecanica cuantică, rezultând mai multe fenomene, precum cazul unei particule într-o cutie, şi dualitatea undă-particulă, sau considerente teoretice, dacă astfel de particule pot fi considerate distincte sau identice.
Dimensiunea
Termenul “particulă” se aplică de obicei în mod diferit la trei clase de dimensiuni. Termenul de particulă macroscopică, se referă de obicei la particule mult mai mari decât atomii şi moleculele. Acestea sunt, de obicei, abstractizate ca particule punctuale, chiar dacă au volume, forme, structuri, etc. Exemple de particule macroscopice includ praful, nisipul, fragmente în timpul unui accident de maşină, sau chiar obiecte de mărimea stelelor dintr-o galaxie.
Un alt tip, particulele microscopice, se referă de obicei la particule de dimensiuni variind de la atomi la molecule, cum ar fi dioxidul de carbon, nanoparticule, şi particule coloidale.
Cele mai mici sunt particulele subatomice, care se referă la particule mai mici decât atomii. Acestea includ particule precum elementele constitutive ale atomilor – protoni, neutroni, electroni -, precum şi alte tipuri de particule, care pot fi produse numai în acceleratoare de particule sau raze cosmice.
Compoziţia
Particulele pot fi, de asemenea, clasificate în funcţie de compoziţie. Particulele compozite se referă la particulele care au o anumită compozitie, respectiv particule care sunt realizate din alte particule. De exemplu, un atom de carbon-14 este format din şase protoni, opt neutroni, şi şase electroni. Prin contrast, particulele elementare (numite, de asemenea, particule fundamentale) se referă la particulele care nu mai sunt realizate din alte particule. Conform înţelegerii noastre actuale a lumii, există doar un număr foarte mic de astfel de particule, precum leptonii, cuarcii sau gluonii. Cu toate acestea, este posibil să se descopere în viitor că unele dintre acestea sunt de fapt particule compozite, şi doar par particule elementare pentru moment. În timp ce particulele compozite pot fi considerate de foarte multe ori ca un punct, particulele elementare sunt cu adevarat punctuale.
Image http://en.wikipedia.org/wiki/File:Standard_Model_of_Elementary_Particles.svg
Gheorghe Adrian
Particulele elementare sunt structuri dinamice similare motorului electric rotativ. Sunt unde stationare de foarte mare amplitudine de tensiune. Unde care se propaga (translateaza) pe o circomferinta cu raza particulei, cu viteza c/137 m/s in cazul electronului sau cu viteza c/274/m/s in cazul nucleonilor. Datorita rotatiei cu turatie foarte mare (Fr=10^20 rot/s) in jurul structurii dinamice (in jurul undei stationare) apare un camp electric pulsatoriu. In cazul electronului, sau un camp electric alternativ de foarte mare frecventa in cazul nucleonilor. Particulele care genereaza camp electric pulsatoriu apar incarcate cu o sarcina electrica. Particulele care genereaza camp electric alternativ, apar neutre electric. Particulele nucleare, prin rotatia lor foarte rapida se comporta ca niste aspiratoare centrifugale, care aspira eterul cu viteza foarte mica prin jurul axei de rotatie si il refuleaza cu viteza foarte mare prin sectiuni foarte mici, pe la periferie. Raportul intre viteza fluxului eteric de aspiratie si viteza de refulare ar fi dat de factorul gravific nuclear. Care se gaseste ca la nivelul nucleonilor ar fi egal cu 8*epsilon zero. Epsilon zero este egal cu 1/4*pi*k. Unde k este factorul interactiunilor electrice. Si este cu 5,7 procente decat factorul gravific G determinat prin experimente de tip Cawendisch. Acest fapt arata ca gravificul este derivat din electric. Adica arata calea pe care se stabileste legatura intre electromagnetism si gravitatie. Particulele elementare se nasc din interferenta constructiva a fotonilor de anihilare corespunzatori, dupa refractia lor la 360 de grade, in conditiile unei densitati energetice gigantice. Fotonii de la anihilarea particulelor cu antiparticulele sunt structuri dinamice similare motorului electric liniar, propulsate in translatie prin vid, prin oceanul eteric, de forta electromagnetica. Se gaseste la nivelul fiecarei unde a fotonului ca forta electromagnetica este egala cu forta de inertie. La fel puterea electromagnetica este egala cu puterea mecanica. Pemg=Ufv*If=Pmc=Fifv*c. In care Ufv este tensiunea fotonului in vid si este egala cu Qe/Re=5,686*10^-5 V, If este curentul de semiunda al fotonului egal cu Qe/Tf, Fifv este forta de inertie a unei lungimi de unda a fotonului in vid si este egala cu Mlu*Alu. Mlu este masa lungimii de unda si este egala cu fractiunea k din masa electronului Mlu= Me/k. Alu este acceleratia unei lungimi de unda si este egala cu variatia vitezei de la zero (de la repaus) la viteza luminii intr-o perioada Tf a fotonului. Alu=c/Tf . Tf este perioada fotonului oarecare. Toti parametrii fizici ai structurii dinamice a fotonului rezulta dupa descifrarea sensului fizic al constantei de actiune h. Se poate spune ca produsul h*f este eticheta de produs a fotonului.
Gheorghe Adrian
Dupa mine particulele elementare ar fi structuri dinamice asemanatoare motorului electric rotativ. Sunt niste unde, sau sisteme de unde stationare de foarte mare amplitudine, care se rotesc (se propaga) cu viteza foarte mare pe circomferinte de raza particulelor. Prin rotatia lor cu turatie foarte mare (Fr=10^20 rot/s), structurile dinamice ale particulelor genereaza in jur campuri electrice pulsatorii sau alternative de frecventa foarte mare. Cele care genereaza camp electric pulsatoriu apar incarcate cu o sarcina electrica. Cele care genereaza camp electric alternativ apar neutre electric.