În perioada în care Karl Marx a publicat primul volum din Capital. în 1867, preocuparea principală a economiștilor era să înțeleagă dinamica (mecanismul) capitalismului industrial, aflat atunci în plin avânt.
În ciuda, sau poate tocmai (în parte) datorită creșterii economice, ca și a vastului exod de la țară spre zonele urbane industrializate, în acea perioadă devine tot mai evidentă condiția precară a proletariatului industrial. Ziua de muncă devenea tot mai lungă, iar salariile tot mai mici, aspecte reflectate și în literatura din acea perioadă.
Până prin 1914, în paralel cu creșterea economică, apare o inegalitate tot mai accentuată în distribuția venitului național în țările dezvoltate economic. Primul război mondial a redus în parte aceste inegalități sociale.
Primele mișcări comuniste și socialiste apar în a doua jumătate a sec. XIX, pe fondul creșterii economice în paralel cu polarizarea tot mai puternică a avuției la nivel național.
Îm 1848, o perioadă a ”primăverilor” naționale, în care izbucnesc revoluții peste tot în Europa, Marx publică, împreună cu Friedrich Engels, celebrul Manifest comunist, un pamflet politic considerat cel mai influent document politic din toate timpurile, care începe cu faimoasele cuvinte”Un spectru bântuie Europa – spectrul comunismului.” Textul se termină cu la fel de celebra predicție a revoluției: ”În concluzie, dezvoltarea indistrială modernă a tăiat de la rădăcină însăși fundamentele pe baza cărora burghezia produce și își însușește produsele. Prin urmare, burghezia își taie singură creaca de sub picioare. Căderea ei și victoria proletariatului sunt la fel de inevitabile.”
În perioada următoare Marz âncearcă să argumenteze cocnluziile din Manifestul comunist printr-o analiză a capitalismului, în Capitalul. Primul volum din această lucrare este publicat în 1867. În el, Marx oferă o analiză critică a capitalismului prin prisma economiei politice, menită să dezvăluie legile economice ale modului de producție capitalist, ca precursor al modului de producție socialist, și a luptei de clasă înrădăcinate în relațiile sociale de producție capitaliste. Acest prim volum a fost singurul publicat în timpul vieții lui Marx. El a fost înregistrat în memoria Programului Mondial al UNESCO, împreună cu manuscrisele Manifestului Comunist, în iunie 2013.
Friedrich Engels a editat și publicat, după moartea lui Marx în 1883, următoarele două volume ale acestei lucrări.
Față de predecesorii săi, Marx propune o dinamică a capitalismului în care capitalul este în primul rând industrial, nelimitat, și nu pământul care este limitat geografic. Principala sa concluzie era că în capitalism există o tendință inexorabilă a acumulării capitalului și concentrării sale în extrem de puține mâini, fără limite naturale ale acestui proces. Pe această concluzie își bazează Marx predicția sa apocaliptică a colapsului capitalismului, cu doar două posibile evoluții în care nu este posibil un echilibru socio-economic sau politic: rata rentabilității capitalului s-ar diminua în mod constant (ducând astfel la distrugerea sistemului de acumulare și în final la conflicte violente între capitaliști), sau cota de capital a venitului național ar crește nelimitat (ducând, mai devreme sau mai târziu, la revolte în rândul muncitorilor).
Ulterior, profeția lui Marx s-a dovedit a fi falsă. Spre finele sec. XIX salariile muncitorilor au început să crească, creându-se o stabilitate chiar și pe fondul creșterii inegalităților până la Primul război mondial. Revoluțiile comuniste au avut loc, dar cele mai dezvoltate țări din Europa au găsit soluții mai bune pentru a depăți problemele. Marx a neglijat, în analiza sa, echilibrul creat de progresul tehnologic și creșterea productivității muncii.
In ciuda acestor limitari, analiza lui Marx rămâne relevantă în mai multe privințe. Atât în în ceea ce privește concentrația fără precedent al bogăției, cât și prin principiul acumulării infinite. Dacă raportul dintre populație și creșterea productivității devine relativ scăzut, bogăția acumulată capătă o importanță considerabilă, ducând la destabilizare
Sursa. Thomas Piketty – Capital in the Twenty-First Century
Lasă un răspuns