Biologul Lyall Watson (12 aprilie 1939 – 25 iunie 2008) în cartea sa The Romeo Error (Eroarea Romeo) a prezentat descoperirea unor forme de energie, de către un profesor, Dennis Milner, în timp ce folosea un nou aparat de fotografiat pe care îl dezvoltase. Watson a sugerat că aparatul a surprins forţa câmpului energetic care stă la originea vieţii.
Structurile au două forme elementare. Una este o structură de forţe liniare, radiind aproape matematic. Cealaltă structură seamănă cu flori cu petale rotunde. Aceste structuri simple se pot combina şi pot elabora aproape orice formă din natură.
În structura 1 [Siliciu ]vedem un nucleu central din care radiază forţe. Şi în 2 [Carbon] există un nucleu central, dar acesta se dezvoltă prin structuri sferice.
Prima structură se poate asocia cu personalitatea bărbatului, un buchet de fulgere. A doua, sugerează cercul unei îmbrăţişări calde, feminine.
Natura complementară a structurilor Când aceste structuri fuzionează, vedem o structură minunată: un simbol al unirii esenţei Feminine cu cea Masculină. Acum structura este completă.
Dacă privim simbolul antic chinezesc, Yin/Yang, observăm că lumina, Yang reprezintă Bărbatul, iar partea întunecată, Yin, Femeia; dar în fiecare, există o părticică din celălalt.
Este, şi-a fost şi-odată
o Sferă,
în două părţi tăiată.
O Sferă de iubire
ce doarme în neştire,
ţesând un basm, în vis.
În visul ei se joacă, dorindu-şi existenţă,
iar acest vis înseamnă exact a sa esenţă.
Esenţa Sferei (perechea astrală) este iubirea, dorul inexplicabil de a transpune în realitatea fizică o relaţie predestinată în adâncul fiinţei.
El şi ea nu se cunosc, dar iubirea lor este atât de intensă, încât ei invocă, inconştient, Universul, din dorinţa acelei îmbrăţişări unice; Universul prinde viaţă pentru ca ei să se regăsească.
Ar fi trist să nu cunoşti persoana al cărei suflet respiră în adâncul fiinţei tale.
La început, doar alb şi negru a fost să fie.
– eter şi energie
Şi-un licăr de senin în bezna-i luminează.
– eter şi energia-i, grăbiţi, se-mbrăţişează
Totul a prins contur născându-se-n lumină.
– şi s-a format substanţă, în roci şi minerale, din energie fină.
Treptat, totul se scaldă-n lumină fără ceaţă.
– şi orice element trăieşte, prinde viaţă.
Lumina izvorăşte din orice entitate.
– esenţa originară este-o realitate.
E totul gata, iată, o lume de cristal.
–iar conştienţa vie se naşte în final, din zâmbet şi durere-duetul ancestral.
Totul aici începe cu-o flacără arzând.
– cristalul e fierbinte şi-mprăştie iubire,
iar conştienţa vie, etern iluminând
devine ea lumină, supremă fericire.
Resursă: William Henderson, Adriana Crăciun – Suflete pereche, Bucureşti, 2011, RBA Media
(Din Sărutul eternităţii, de Adriana Crăciun. Recită: Nicu Oprişan)
Lasă un răspuns