Din punct de vedere filosofic, inteligența artificială (IA) permite abordări diverse, precum epistemologic, euristic, ontologic, etic, etc. Conform lui John McCarthy (în Epistemological Problems of Artificial Intelligence), epistemologia IA ”studiază ce tipuri de fapte despre lume sunt disponibile pentru un observator cu oportunități date de a observa, cum aceste fapte pot fi reprezentate în memoria unui computer și ce reguli permit să se tragă concluzii legitime din aceste fapte.”
Aspectele abordate de epistemologia IA apar în multe sarcini de rezolvare a problemelor specifice, ajută la rezolvarea problemelor euristice, permite fragmentarea problemelor întâmpinate în IA, și ușurează implementarea computerizată a IA, prin utilizarea logicii predicative de prim ordin.
John McCarthy evidențiază mai multe probleme epistemologice care pot apare în implementarea inteligenței artificiale, nerezolvate încă în mare parte.
Cooperarea altor persoane sau depășirea opoziției acestora: trebuie luate în considerare obiectivele acestora, și eventual negocierea cu ele, apelând la teoria jocurilor.
Dacă strategia implică dobândirea de cunoștințe: se apelează la informații suplimentare, ramificându-se eventual în funcție de parametrii specifici.
În cazul unor evenimente și acțiuni concurente: se poate încerca un formalism pentru axiomatizarea acțiunii concurente.
Pentru exprimarea cunoștințelor de spațiu și localizare: va fi nevoie de un formalism capabil să reprezinte informațiile geometrice pe care oamenii le obțin de la vederea și manipularea obiectelor.
Relația dintre obiectele tridimensionale și imaginile bidimensionale ale retinei sau ale camerei: este nevoie de un formalism care tratează obiectele tridimensionale.
Exprimarea obiectelor: prin modelarea materialelor și prin combinarea altor obiecte.
Conceptele modale: McCarthy consideră capacitatea ca o funcție a poziției unei persoane într-un sistem cazual și nu ca o funcție a structurii sale interne.
Formalizarea prin o stare care este schimbată de evenimente: problema exprimării informațiilor despre ceea ce rămâne neschimbat de un eveniment a fost numită problema cadrului, care poate fi un subcaz a ceea ce numim problema de cualificare,cu o posibilă soluție comună, dar reducerea problemei cadrului la problema de calificare nu a fost realizată pe deplin.
Lasă un răspuns