Mai multe grupuri de cercetare au încercat să combine gravitația cuantică în buclă (GCB) cu alte programe de cercetare: cercetarea lui Johannes Aastrup, Jesper M. Grimstrup et al. combină geometria non-comutativă cu gravitația cuantică canonică și variabilele Ashtekar, Laurent Freidel, Simone Speziale și colab., spinori și teoria twist cu GCB, și Lee Smolin și colab. cu gravitația entropică a șui Verlinde și gravitația în bucle. Stephon Alexander, Antonino Marciano și Lee Smolin au încercat să explice originile chiralității forței slabe în ceea ce privește variabilele lui Ashketar, care descriu gravitația ca fiind chirală și GCB cu câmpurile teoriei Yang-Mills în patru dimensiuni. Sundance Bilson-Thompson, Hackett et al., au încercat să introducă modelul standard prin gradul de libertate al GCB drept proprietate emergentă (prin utilizarea subsistemelor fără zgomot, o noțiune utilă introdusă într-o situație mai generală pentru sistemele constrânse de Fotini Markopoulou-Kalamara și alții )
În plus, GCB a determinat comparații filosofice cu triangularea dinamică cauzală și gravitația asimptotic sigură și spuma de spin cu teoria câmpului de grup și corespondența AdS/CFT. Smolin și Wen au sugerat combinarea GCB cu lichidul rețelei de corzi, tensori și Smolin și Quantum Graphity al lui Fotini Markopoulou-Kalamara. Există abordarea discretizării consistente. De asemenea, Pullin și Gambini oferă un cadru pentru a conecta abordările integralei căii și canonice cu gravitația cuantică. Acestea pot ajuta la reconcilierea abordărilor spumei de spin și a reprezentării buclei canonice. Cercetările recente efectuate de Chris Duston și Matilde Marcolli introduc schimbarea topologiei prin intermediul rețelelor topspin.
Unele dintre problemele majore nerezolvate ale fizicii sunt teoretice, ceea ce înseamnă că teoriile existente par incapabile să explice un anumit fenomen observat sau un rezultat experimental. Celelalte sunt experimentale, ceea ce înseamnă că există o dificultate în crearea unui experiment pentru a testa o teorie propusă sau pentru a investiga mai detaliat un fenomen.
Poate mecanica cuantică și relativitatea generală să fie realizată ca o teorie pe deplin consecventă (poate ca o teorie cu câmpuri cuantice)? Este spațiu-timpul fundamental continuu sau discret? O teorie consistentă ar implica o forță mediată de un graviton ipotetic sau ar fi un produs al unei structuri discrete a spațiu-timpului în sine (ca în GCB)? Există abateri de la predicțiile relativității generale la scări foarte mici sau foarte mari sau în alte circumstanțe extreme care decurg dintr-o teorie a gravitației cuantice?
Teoria GCB este o soluție posibilă a problemei gravitației cuantice, așa cum este și teoria corzilor. Există totuși diferențe substanțiale. De exemplu, teoria corzilor abordează de asemenea unificarea, înțelegerea tuturor forțelor și particulelor cunoscute ca manifestări ale unei singure entități, prin postularea unor dimensiuni suplimentare și a unor particule și simetrii suplimentare neobservate până acum. Contrar acestui fapt, GCB se bazează numai pe teoria cuantică și relativitatea generală, iar domeniul său de aplicare este limitat la înțelegerea aspectelor cuantice ale interacțiunii gravitaționale. Pe de altă parte, consecințele GCB sunt radicale, deoarece modifică fundamental natura spațiului și a timpului și oferă o imagine fizică și matematică tentativă, dar detaliată a spațiu-timpului cuantic.
În prezent, nu s-a demonstrat existența unei limite semiclasice de recuperare a relativității generale. Aceasta înseamnă că nu este dovedită că descrierea GCB a spațiu-timpului la scara Planck are limita continuă corectă (descrisă de relativitatea generală cu posibile corecții cuantice). În mod specific, dinamica teoriei este codificată în constrângerea hamiltoniană, dar nu există un candidat hamiltonian. Alte probleme tehnice includ găsirea închiderii off-shell a algebrei constrângerii și spațiului vectorial al produsului intern fizic, cuplarea cu câmpurile de materie ale teoriei câmpului cuantic, soarta renormalizării gravitonului în teoria perturbării care conduce la divergența ultravioletă dincolo de 2 bucle (vezi Diagrama Feynman cu o singură buclă în diagrama Feynman).
Deși a existat o propunere recentă referitoare la observarea singularităților goale și relativitatea dublu restrânsă, ca parte a unui program numit cosmologie cuantică a buclei, nu există o observație experimentală pentru care GCB face o predicție care nu este făcută de Modelul Standard sau relativitate generală (o problemă care afectează toate teoriile curente ale gravitației cuantice). Din cauza lipsei unei limite semiclastice menționate mai sus, GCB nu a reprodus nici măcar predicțiile făcute de relativitatea generală.
(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)
Isaac Newton despre acțiunea la distanță în gravitație – Cu sau fără Dumnezeu?
Interpretarea textelor lui Isaac Newton a suscitat numeroase controverse, până în zilele noastre. Una din cele mai aprinse dezbateri este legată de acțiunea între două corpuri aflate la distanță unul de celălalt (atracția gravitațională), și în ce măsură Newton a … Citeşte mai mult
Mecanica cuantică fenomenologică
O introducere la nivel fenomenologic, cu un aparat matematic minimal, în mecanica cuantică. Un ghid pentru cine dorește să înțeleagă cea mai modernă, mai complexă și mai neconformă disciplină fizică, un domeniu care a schimbat fundamental percepțiile oamenilor de știință … Citeşte mai mult
Teoria relativității – Relativitatea specială și relativitatea generală
de Albert Einstein Traducere de Nicolae Sfetcu ”Prezenta carte este destinată, pe cât posibil, să ofere o perspectivă exactă asupra teoriei relativității acelor cititori care, din punct de vedere științific și filosofic general, sunt interesați de teorie, dar care nu … Citeşte mai mult
Lasă un răspuns