Pseudolocalizarea a fost introdusă în Microsoft în timpul ciclului de dezvoltare Windows Vista. Tipul de pseudo-limbă inventat pentru acest scop se numește pseudo-local în limbajul Windows. Aceste localizări au fost concepute pentru a utiliza seturi de caractere și caracteristici de script-uri de la una din cele trei clase largi de limbi străine folosite de Windows în acea perioadă – de bază („occidental”), în oglindă („Orientul Apropiat”), și CJK („Extremul Orient”). Înainte de Vista, fiecare dintre aceste trei tipuri de limbi au avut propria lor construcţie separată de Windows, cu potențial diferite baze de cod (și, prin urmare, diferite comportamente și bug-uri.). Pseudo-localele create pentru fiecare dintre aceste familii de limbi produc text care încă „se citeţte” ca limba engleză, dar este format din script-ul de la alte limbi. De exemplu, șirul text
Edit program settings
ar fi translatat în pseudo-locala „de bază” ca
[!!! εÐiţ Þr0ģЯãm səTτıИğ§ !!!]
Acest proces produce şiruri de caractere traduse care sunt mai lungi, includ caractere non-ASCII, și (în cazul de pseudo-localei „oglindă”), sunt scrise de la dreapta la stânga.
Rețineți că suporturile de pe fiecare parte a textului, în acest exemplu ajută să se evidenţieze următoarele aspecte:
- text care se taie (trunchierea)
- șiruri care se formează prin combinare (concatenarea)
- şiruri de caractere care nu sunt făcute localizabile (codificare dificilă).
Procesul de pseudolocalizare la Microsoft
Michael Kaplan (un manager de program Microsoft) explică procesul de pseudo-localizare similar cu:
un localizor intern nerăndător și harnic, deşi naiv, care este dornic să se autoafirme și care va traduce fiecare șir text despre care tu nu spui că nu trebuie tradus.
Una dintre caracteristicile cheie ale procesului de pseudolocalizare este că se întâmplă în mod automat, în timpul ciclului de dezvoltare, ca parte dintr-o construcție de rutină. Procesul este aproape identic cu procesul utilizat pentru a produce adevăratele construcţii localizate, dar se face înainte ca o construcţie să fie testată, mult mai devreme în ciclul de dezvoltare. Acest lucru lasă timp ca toate bug-urile care sunt găsite să fie rezolvate în codul de bază, fiind mult mai ușor decât în cazul bug-urilor găsite aproape de lansare.
Construcţiile care sunt create prin procesul de pseudolocalizare sunt testate utilizând același ciclu de asigurarea calităţii ca şi o construcţie nelocalizată. Având în vedere că pseudo.localele mimează textul original, ele pot fi testate de către un vorbitor al limbii respective.
Instrumente de pseudolocalizare pentru alte platforme
Pe lângă instrumentele folosite intern de către Microsoft, alte instrumente de internaționalizare includ acum opțiunile de pseudolocalizare. Aceste instrumente includ Alchemy Catalyst de la Alchemy Development Software, și SDL Passolo de la SDL. Aceste instrumente includ capacitatea de pseudo-localizare, inclusiv capacitatea de a reda dialoguri şi forme preudolocalizate în instrumentele propriu-zise. Procesul de creare a unei construcţii pseudolocalizate este destul de ușor și se poate face prin rularea unui script de pseudolocalizare personalizat pe resursele de text extrase.
Există o varietate de resurse de pseudolocalizare gratuite pe Internet, care crează versiuni pseudolocalizate ale formatelor comune de localizare, cum ar fi şiruri de caractere iOS, xml Android, po Gettext, și altele. Aceste site-uri, cum ar fi Psuedolocalize.com și Babble-on, permit dezvoltatorilor să încarce fişiere cu şiruri de caractere pe un site web și să descarce fișierul pseudolocalizat rezultat.
Lasă un răspuns