Minunata lume nouă (1932) al lui Aldous Huxley este o distopie faimoasă și cunoscută pe scară largă, invocată frecvent în discuțiile publice despre evoluțiile biotehnologice. Este mai puțin cunoscut faptul că Huxley a scris și un roman utopic, Insula (1962), publicat la aproximativ 30 de ani după Minunata lume nouă. În timp ce Minunata lume nouă descrie în mod viu o lume în care oamenii au devenit mai puțin umani prin tehnici biotehnologice și socioștiințifice, Insula schițează o comunitate idilică în care cunoștințele științifice sunt folosite cu atenție pentru îmbunătățirea calității vieții umane. În acest articol susțin că aceste două romane pot fi înțelese ca un fel de experimente gândite elaborate despre cum ar putea arăta lumea dacă anumite puteri și tehnologii ar fi disponibile pentru noi. În acest sens, ele pot fi considerate ca „instrumente” euristice care ne ajută să ne gândim la posibilele lumi pe care tehnologia le-ar putea aduce.
Substanțele psihofarmacologice joacă un rol semnificativ atât în Minunata lume nouă, cât și în Insula. Discuțiile și reflecțiile despre soma, în Minunata lume nouă și despre medicina moksha în Insula, pot fi citite ca două moduri paradigmatice de a privi semnificația etică și filosofică a unor astfel de substanțe. În timp ce primul arată toate aspectele perfide, periculoase și înfricoșătoare ale psihofarmacologiei, al doilea arată efectele sale potențial pozitive și de îmbunătățire. În Minunata lume nouă, soma înseamnă înstrăinare, dezumanizare și plăcere superficială care amorțește mintea. Această imagine este reflectată în multe comentarii etice din zilele noastre, care se tem de efectele dezumanizante și de corupție a identității și autenticității ale psihofarmacologiei. În schimb, medicamentul moksha folosit pe Insula Pala reprezintă revelație, experiență de sine autentică, expansiune a minții și adevărată înflorire umană.
Prin urmare, cred că o lectură a romanelor lui Huxley poate fi utilă pentru a analiza diferitele argumente pro și contra utilizării substanțelor psihofarmacologice, în special așa-numita utilizare „cosmetică”. Deci, întrebarea principală poate fi: ce putem învăța din romanele lui Huxley despre psihofarmacologie și cum se leagă acest lucru cu discuția din literatura etică și filozofică pe acest subiect?
În discuția etică actuală viziunea distopică asupra psihofarmacologiei este dominantă, dar că o comparație între Minunata lume nouă și Insula arată că este posibilă și o viziune mai utopică
Dezbaterea nu ar trebui să rămână blocată într-o opoziție de viziuni distopice și utopice, ci ar trebui să abordeze probleme importante care necesită atenție în lumea noastră reală: problemele de evaluare, guvernare și reglementare a substanțelor psihofarmacologice îmbunătățite în societățile democratice, pluraliste.
Sursa: Schermer, M.H.N. Brave New World versus Island — Utopian and Dystopian Views on Psychopharmacology. Med Health Care Philos 10, 119–128 (2007). https://doi.org/10.1007/s11019-007-9059-1, licența CC BY-NC 2.0. Traducere și adaptare © 2023 Nicolae Sfetcu
Misterul Stelelor Aurii – O aventură în Uniunea Europeană
Descoperă mistere, rezolvă enigme și explorează inima Uniunii Europene prin ochii unor copii curajoși.
Povestiri albastre
O colecție fascinantă de povești care îmbină umorul, realitatea socială și emoția profundă.
Micul prinț (Cu explicații pentru copii și recenzie pentru adulți)
Descoperă una dintre cele mai iubite cărți din lume!
Lasă un răspuns