Răspunsuri posibile la încălzirea globală

Atenuarea

Modalități de a atinge obiectivul de 2 °C al UNFCCC, — Sursa https://en.wikipedia.org/wiki/File:Limiting_global_warming_to_2_degrees_Celsius_-_options_to_reduce_greenhouse_gas_emissions_(PBL).png

(Graficul din dreapta arată trei „căi” pentru a atinge obiectivul de 2 °C al UNFCCC, denumite „tehnologie globală”, „soluții descentralizate” și „schimbare de consum.” Fiecare cale arată modul în care diferite măsuri (de exemplu, utilizarea sporită a energiei regenerabile) ar putea contribui la reducerea emisiilor. Credit Image: PBL Olanda Agenția de evaluare a mediului.)

Diminuarea schimbărilor climatice reprezintă acțiuni de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră sau de sporire a capacității rezervoarelor de carbon pentru absorbția gazelor cu efect de seră din atmosferă. Există un mare potențial pentru reducerea viitoare a emisiilor printr-o combinație de activități, inclusiv conservarea energiei și creșterea eficienței energetice; utilizarea tehnologiilor energetice cu emisii reduse de carbon, cum ar fi energia regenerabilă, energia nucleară și captarea și stocarea carbonului; precum și consolidarea rezervoarelor de carbon prin, de exemplu, reîmpădurirea și prevenirea despăduririlor. Raportul Citibank din 2015 a concluzionat că trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon ar avea un randament pozitiv al investițiilor.

Tendințele pe termen scurt și lung în sistemul energetic mondial sunt incompatibile cu limitarea încălzirii globale la mai puțin de 1,5 sau 2 °C, comparativ cu nivelurile preindustriale. Promisiunile făcute în cadrul acordurilor de la Cancún sunt în linii mari conforme cu probabilitatea de a limita încălzirea globală (în secolul XXI) la o temperatură sub 3 °C, relativ la nivelurile preindustriale (probabilitatea de la 66 la 100%).

În ceea ce privește limitarea încălzirii la o temperatură mai mică de 2 °C, reducerile mai stricte ale emisiilor pe termen scurt ar permite reduceri mai puțin rapide după 2030. Multe modele integrate nu sunt în măsură să atingă obiectivul de 2 °C, dacă se fac ipoteze pesimiste privind disponibilitatea tehnologiilor de atenuare.

Adaptarea

Adaptarea la schimbările climatice este un alt răspuns politic. Adaptarea poate fi planificată, fie ca reacție la anticiparea încălzirii globale, fie spontană, adică fără intervenția guvernului. Adaptarea planificată are loc deja în mod limitat. Barierele, limitele și costurile adaptării viitoare nu sunt pe deplin înțelese. Organizațiile de mediu și personalitățile publice au subliniat schimbările climatice și riscurile pe care acestea le implică, promovând în același timp adaptarea la schimbările în nevoile de infrastructură și la reducerea emisiilor.

Adaptarea este deosebit de importantă în țările în curs de dezvoltare, deoarece se estimează că aceste țări vor suporta efectele încălzirii globale. Respectiv capacitatea și potențialul oamenilor de a se adapta (numit capacitate adaptivă) sunt distribuit inegal între diferite regiuni și populații, iar țările în curs de dezvoltare au, în general, o capacitate mai mică de adaptare.

Ingineria climatică

Ingineria climatică (denumită uneori geoengineie sau intervenția climatică) este modificarea deliberată a climei. Aceasta a fost investigată ca un posibil răspuns la încălzirea globală, de ex. de NASA și de Societatea Regală. Tehnicile cercetate se încadrează, în general, în categoriile de gestionare a radiației solare și eliminarea dioxidului de carbon, deși s-au sugerat diverse alte scheme. Un studiu din 2014 a investigat cele mai comune metode de inginerie climatică și a concluzionat că acestea sunt fie ineficiente, fie au efecte secundare potențiale severe și nu pot fi oprite fără a provoca schimbări climatice rapide.

Perspective

Există în prezent o mare varietate de dispute privind încălzirea globală, atât în discursurile politice și sociale cât și în media populară și literatura științifică, cu privire la natura, cauzele și consecințele încălzirii globale. Principala controversă o reprezintă cauzele creșterii temperaturii medii globale a aerului, evoluând de la mijlocul secolului al XX-lea, dacă această tendință de încălzire este fără precedent sau în cadrul variațiilor climatice normale, dacă omenirea a contribuit semnificativ la aceasta, și dacă există un prag, eventual apropiat de valorile actuale, de unde fenomenul se va desfășura ireversibil, în avalanșă.

Cele mai multe țări din lume sunt părți la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC). Obiectivul final al Convenției este de a împiedica interferența umană periculoasă a sistemului climatic. După cum se precizează în Convenție, acest lucru necesită stabilizarea concentrațiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la un nivel în care ecosistemele se pot adapta în mod natural schimbărilor climatice, producția de alimente să nu fie amenințată, și dezvoltarea economică să poată continua într-un mod durabil. Convenția-cadru a fost convenită în 1992, dar emisiile globale au crescut de atunci.

În literatura științifică, există un consens puternic că temperaturile globale ale suprafeței au crescut în ultimele decenii și că tendința este cauzată în principal de emisiile induse de om asupra gazelor cu efect de seră. Niciun organism științific de nivel național sau internațional nu contestă acest punct de vedere. Consensul științific din 2013, menționat în cel de-al cincilea raport de evaluare al IPCC, este că „este extrem de probabil ca influența omului să fi fost cauza dominantă a încălzirii observate de la mijlocul secolului al XX-lea”. Academiile naționale de știință au solicitat liderilor mondiali politici de reducere a emisiilor globale.

20.000 oameni de știință din întreaga lume, inclusiv laureați ai Premiului Nobel, au publicat anul acesta o ”atenționare către umanitate”. În curând va fi prea târziu să evităm o catastrofă, și timpul zboară. Pământul este în mâinile noastre prin activitatea noastră zilnică, și în cele ale instituțiilor guvernamentale. Ne distrugem singuri viitorul dacă nu renunțăm imediat la consumurile inutile. „Prin faptul că nu se ia în considerație creșterea populației, rolul economiilor poluante în creștere, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, stimularea energiilor regenerabile, protejarea habitatului, restabilirea ecosistemelor, stoparea poluării, distrugerea biosistemului și limitarea speciilor străine invazive, biosfera noastră este în pericol,” cu riscuri foarte mari de a se ajunge la un ”Armaghedon ecologic”.