Home » Articole » Articole » Educaţie » Retorica în lumea academică

Retorica în lumea academică

postat în: Educaţie 0

Până acum am stabilit de ce este important să vă încetiniți gândirea și să nu vă grăbiți să judecați subiectele. Am demonstrat cum o lectură atentă, atentă și critică a textelor poate produce informații mai bune. Am explorat interacțiunea dintre disciplinele academice și am arătat cum utilizarea diferitelor lentile disciplinare ne poate determina să vedem lumea în moduri diferite. Nu am transformat încă aceste exerciții de gândire privată în scrieri publice. Este timpul să ieșiți în public și să vă alăturați conversației.

Deoarece au prezentat strategii de gândire critică, primele trei capitole au atins doar ocazional miza implicată în prezentarea reală a ideilor dvs. în mod public. În acest ultim capitol, veți afla ce este implicat în utilizarea retoricii pentru a scrie pentru un anumit public și scop.

Cuvântul retorică, ca și critica, a ajuns la o conotație negativă în ultimii ani. Politicienilor le place să folosească tehnica (ironic retorică) de a se lăuda cu faptul că „nu se vor răsfăța cu retorica” sau își vor acuza oponenții că „sunt retorici”, de parcă ar fi posibil să comunice altfel fără a folosi retorica. Retorica este pur și simplu un termen neutru în ceea ce privește comunicarea care are un scop. Poate fi folosit în slujba binelui sau a răului, sau la ceva între ele, dar este întotdeauna folosit. Comunicarea publică fără a folosi retorica este ca și cum ai merge prin oraș fără mașină.

Așa cum obișnuiați să scrieți pentru a gândi în primele trei capitole, atunci când scrieți public în acest capitol și nu numai, nu ar trebui să vă opriți din gândire. Uneori scrierea publică și academică este prezentată ca o transcriere fixă, sterilă, sau traducere a gândurilor deja finalizate. Dar cu cât vă descrieți mai fidel procesul de gândire în fața cititorilor, cu atât audiența dvs. va fi mai implicată și cu atât mai mult vor dori să participe la călătoria dvs.

Dialectica și retorica

Disciplinele navighează între opozițiile binare pentru a susține dialogul, dezbaterea și posibilitatea unor noi descoperiri. Termenul clasic pentru susținerea unei tensiuni productive între opozițiile binare este dialectica, din cuvântul grecesc care înseamnă „dialog”. Am sugerat că ați putea folosi dialectica în activitățile dvs. academice ca o modalitate de a înțelege conceptele și poate chiar de a produce noi perspective.

O bună cunoaștere de lucru a metodelor și strategiilor retoricii vă va pune în poziția de a aplica, traduce și transmite public perspectivele pe care le generați prin gândirea dialectică. În termeni clasici, dialectica și retorica erau considerate a fi omologi complementari. Dacă gândești doar dialectic fără a folosi în cele din urmă retorica publică, ideile tale vor fi izolate și irelevante. Pe de altă parte, dacă folosești doar retorica fără să treci mai întâi printr-o gândire riguros dialectică, comunicarea ta va fi nedisciplinată, superficială, excesiv parțială și subiectivă și lipsită de perspectivă. O persoană educată, etică, trebuie să folosească atât dialectica, cât și retorica pentru a se angaja pe deplin în lume.

Trecerea de la scrierea cu mize mici la scrierea cu mize mari

Să concreticăm aceste idei cu un exemplu despre modul în care o postare dintr-un jurnal semiprivat a fost parțial, dar nu complet, transformată într-o piesă de comunicare publică într-un cadru academic. În primele două săptămâni ale semestrului, Zach, un student în primul an de facultate, a scris următoarea postare în jurnalul său electronic (un spațiu care fusese creat pentru comunicarea „semiprivată” între studenți și instructorul lor, cu un acord că instructorul nu va nota nici înregistrările și nici nu le va comenta dacă nu este invitat să facă acest lucru):

”În urmă cu două zile, când mama a fost disponibilizată, am fost înștiințat că salariul meu era acum nu doar venitul primar și pentru hrană, ci chiar SINGURUL venit. Acest lucru mă stresează cu adevărat și pentru că aceasta înseamnă dublarea tuturor plăților, de exemplu două plăți la mașină, plată dublă la asigurare, întreaga factură de telefon și întreaga sumă a chiriei.”

Mai târziu, când studenții au fost invitați să posteze sugestii pentru clasa de elevi care intră anul următor pe un wiki la nivel de clasă, Zach a decis să facă publică povestea sa (încorporată în noua sa postare publică).

Strategii de succes în comunitatea academică

Mulți studenți din comunitate intră în primul an cu jobul cu jumătate de normă pe care l-au dobândit în ultimul an de liceu. Pentru mine, intrarea în noul mediu al colegiului, cu un loc de muncă cu normă întreagă, a fost un pic cam agitată, dar și destul de stresantă. Când mi-am început primul an, locul de muncă mi-a plătit partea din chirie și factura telefonică, precum și plata mașinii și asigurarea.

La începutul semestrului, când mama a fost disponibilizată, am fost înștiințat că salariul meu era acum nu doar venitul primar și pentru hrană, ci chiar SINGURUL venit. Acest lucru mă stresează cu adevărat și pentru că aceasta înseamnă dublarea tuturor plăților, de exemplu două plăți la mașină, plată dublă la asigurare, întreaga factură de telefon și întreaga sumă a chiriei.

Când începeți carierele la facultate, trebuie să țineți pasul în primul semestru de cursuri. Cel mai bine este să puneți jobul în plan secund. Nu veți dori să începeți să mă urmărați pe drumul accidentat al vieții. Calea pe care am ales-o a fost extrem de stresantă. Alegând această cale, sunt aproape nu numai de a-mi pierde slujba, dar sunt, de asemenea, în pericol de a eșua la facultate. Nu este recomandat un loc de muncă cu normă întreagă, și nici să fii student cu normă întreagă, mai ales pentru un student la început de drum.

Publicarea cu dificultăți personale și adresarea unui public (altul decât el și profesorul său) l-a determinat pe Zach să înceapă să ia în considerare în detaliu tensiunile dialectice cu care se confruntă mulți dintre colegii săi între școală și muncă, școală și familie și familie și muncă. Această aprofundare a gândirii sale de la narațiunea pură („x s-a întâmplat, atunci y s-a întâmplat”) la analiză („așa s-au întâmplat x și y și astfel relaționează între ele”) este un exemplu al modului în care responsabilitatea retorică poate ridica miza și calitatea unui articol scris.

Cu toate acestea, Zach nu s-a deplasat încă pe deplin într-un mod retoric cu acest post, deoarece încă lucrează prin diferite dialectici pe care le-a ridicat. De fapt, a ieșit în public prea devreme în acest proces, înainte de a veni cu niște idei complete și rezonabile semnificative pe care să le transmită publicului său recrutat recent. El a încheiat cu o afirmație incontestabil adevărată: „NU este recomandat un loc de muncă cu normă întreagă, și nici să fii student cu normă întreagă, mai ales pentru un student la început de drum.”. Dar el nu a găsit încă o alternativă la acel aranjament care să răspundă și nevoilor familiei sale. Postarea wiki este, mai realist, pasul doi al unui proces cu mai multe etape. Acum, că are un public în minte și un sens clar al dilemei sale, el trebuie să exploreze o soluție realistă și durabilă la această problemă pe o scară mai largă.

Concluzii

  • Retorica este aplicația publică a gândirii dialectice.
  • Scrierea privată cu miză mică, care explorează termenii unei dialectici, poate fi transformată în scriere publică cu miză mare, destinată unei audiențe, dar acest proces poate necesita mai multe etape sau proiecte.
  • Procesul de a deveni public implică un echilibru între îndeplinirea așteptărilor publicului și onorarea procesului dvs. original de gândire.

Sursa:  Writers’ Handbook, sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Traducere și adaptare de Nicolae Sfetcu, Articol oferit sub licență CC BY-NC-SA 3.0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *