Sacrificiul include practica oferirii vieţii unor animale sau oameni zeilor, ca un act de ispășire sau de cult. Practica sacrificiului se găsește în cele mai vechi înregistrări ale omului, precum iar înregistrările arheologice includ cadavre, de animale și umane, cu dovezi cum că ar fi fost sacrificate, datate cu mult timp înainte de orice înregistrări scrise. Sacrificiul uman a fost practicat în multe culturi antice. Practica a variat între civilizații diferite, aztecii fiind notorii pentru crimele lor rituale. Victimele, de la prizonieri şi copii mici până la fecioare, erau ucise pentru a mulțumi zeilor, prin ardere, decapitare, și chiar îngropaţi de vii.
Sacrificiul animal presupune uciderea ritualică a unui animal, fiind practicat de multe religii ca un mijloc de a mulţumi un zeu sau o ființă spirituală, pentru schimbarea cursului naturii, sau pentru ghicirea viitorului. Sacrificiul animal a avut loc în aproape toate culturile, de la evrei la greci și romani, până la Yoruba. De-a lungul timpului sacrificiile umane și animale au devenit mai puțin frecvente, astfel încât sacrificiile moderne sunt rare. Cele mai multe religii condamnă practica sacrificiilor umane, iar legilele actuale, în general, le tratează ca o chestiune penală. Cu toate acestea, ritualuri tradiționale de sacrificiu sunt încă observate în zonele mai puțin dezvoltate ale lumii în care credințele și superstițiile tradiționale persistă, inclusiv jertfa de ființe umane.
Lasă un răspuns