(Scheleţi animaţi în Dansul morții (1493), o gravură în lemn de Michael Wolgemut, din Liber Chronicarum de Hartmann Schedel.)
Un schelet este un tip de strigoi cu manifestări fizice, adesea găsit în fantezie, ficțiunea gotică și de groază, și arta mitică. Cei mai mulţi sunt scheleţi umani, dar pot fi şi orice altă creatură sau rasă de pe pe Pământ sau din lumea fanteziei.
Mit și folclor
Scheleţii umani animaţi au fost folosiţi ca o personificare a morții în cultura occidentală încă din Evul Mediu, o personificare posibil influențată de valea oaselor uscate din Cartea lui Ezechiel. Grim Reaper este adesea descris ca un schelet cu glugă care ține o coasă (și, ocazional, o clepsidră), atribuit lui Hans Holbein cel Tânăr (1538). Moartea ca unul dintre călăreții biblici ai Apocalipsei a fost descrisă ca un schelet călare pe un cal. Triumful Morţii este un tablou din 1562 de Pieter Bruegel cel Bătrân, care prezintă o armată de scheleţi făcând raiduri printr-un oraș și sacrificând pe toată lumea.
Figurine și imagini cu scheleţi făcând lucruri de rutină sunt comune de Ziua Morţii în Mexic, unde craniile simbolizează viața și circumstanţele lor familiare invită la frivolitate.
„Băiatul care dorea să cunoască frica” este un basm de Fraţii Grimm, în care un băiat pe nume Hans se alătură unui cerc de scheleţi care dansează. În Mekurabe sunt cranii cu ochi care amenință pe Taira nu Kiyomori în folclorul japonez.
Lasă un răspuns