Ștefan Lupașcu, logica în realitate, și naturalizarea filosofiei naturale

Joseph E. Brenner propune o nouă demarcație între Filosofia naturală și Filosofia non-naturală — filosofia tout court — pe baza faptului că acestea urmează sau nu o logică non-standard a proceselor reale. Această logică non-propozițională, Logica în realitate (Logic in Reality, LIR), se bazează pe opera originală a gânditorului franco-român Ștefan Lupașcu (București, 1900-Paris, 1988). Multe filosofii naturale rămân limitate de dependența de conceptele lingvistice binare ale logicii. Brenner susține că LIR poate naturaliza — aduce în știință — o parte din astfel de filozofii. Împotriva potențialei obiecții că abordarea sa estompează distincția dintre știință și filozofie, răspunde că nu există o problemă în diferențierea științei fizice experimentale și a filosofiei; orice distincție completă între filozofie, inclusiv filosofia științei și celelalte științe este greșită. A fost inutil din punct de vedere istoric și este inutil astăzi. Convergența științei și a filozofiei, propusă de Wu Kun pe baza implicațiilor filozofiei informației, susține această poziție. LIR oferă o bază riguroasă pentru acordarea unei valori ontologice echivalente diversității și identității, ceea ce este contradictoriu, inconsecvent, absent, lipsă sau trecut, inconștient, incomplet și neclar în ceea ce privește omologii lor pozitivi.

În 1949, era încă posibil ca Alfred Ayer [1] să scrie: „… funcția filozofului nu este de a concepe teorii speculative care trebuie validate prin experiență, ci de a scoate consecințele utilizărilor noastre lingvistice. Înseamnă că întrebările de care se ocupă filosofia sunt întrebări pur logice și, deși oamenii se contrazic cu privire la întrebările logice, astfel de dispute sunt întotdeauna nejustificate, deoarece implică fie negarea unei propoziții care este în mod necesar adevărată, fieo propoziție care este în mod necesar falsă”.

Din fericire, această poziție binară, apodictică, a fost în mare măsură deconstruită de lucrările filozofice mai recente, în special de abordări transdisciplinare și realiste ale conștiinței și minții. Exemple sunt conceptul de minte întrupată a lui Lakoff și Johnson [2], o extensie a pozițiilor fenomenologice de bază introduse de Merleau-Ponty și filosofia neuroștiinței a lui Bennett și Hacker [3]. Această perioadă a văzut, de asemenea, dezvoltarea filozofiei procesului, extensii ale lucrării lui Whitehead [4], Rescher [5] și Seibt [6]. Un alt domeniu actual de cercetare este cel al filozofiei informației, inițiat de Wu Kun în China [7] și Luciano Floridi în Italia [8].

Spre deosebire de Ayer, Brenner se așteaptă de la filozofie ca, le fel ca și știința într-un mod diferit, ea să ne spună ceva despre natură, despre poziția unică a omului în natură și despre interacțiunea lui cu ea. Este totuși un corp de cunoștințe, o teorie a realității care poate eșua în două moduri majore. Poate sublinia prea mult diferența cu știința, ca în aspectele antiștiințifice ale fenomenologiei și idealismului în general, și poate relega toate fenomenele netangibile, nedemonstrabile prin experiment fizic, în sfera epifenomenalismului. Conceptul de filozofie naturală, care a evoluat în știință, ridică o complicație suplimentară a ceea ce este și a modului în care diferă de filozofia tout court. Domeniul filosofiei este de fapt divizat în continuare prin relația sa cu știința. Filosofia analitică recunoaște rolul central al științei, dar îi aplică o concepție inadecvată a funcționării logice a proceselor complexe și a sistemelor vii. Filosofii și antirealiștii continentali precum Bas van Fraasen („Empirismul constructiv”) sunt în mod fundamental antiștiințifici și, prin urmare, nu au legătura necesară cu realitatea.Astfel, ambele tipuri de teorii eșuează din motive similare.

Sursa: Joseph E. Brenner. ”The Naturalization of Natural Philosophy”, în Contemporary Natural Philosophy and Philosophies — Part 1, editat de Gordana Dodig-Crnkovic și Marcin J. Schroeder. Licența Creative Commons Attribution (CC BY) .Traducere și adaptare © 2024 Nicolae Sfetcu