(Antoine Lavoisier efectuând un experiment cu ardere generată de lumina soarelui amplificată)
Știința și tehnologia reprezintă un subiect care cuprinde știința, tehnologia și interacțiunile dintre cele două. Știința este o întreprindere sistematică care construiește și organizează cunoștințe sub forma unor explicații și predicții despre natură și univers. Tehnologia reprezintă colectarea de tehnici, metode sau procese utilizate în producția de bunuri sau servicii sau în îndeplinirea obiectivelor, cum ar fi investigația științifică sau orice alte cerințe ale consumatorilor.
Știința poate impulsiona dezvoltarea tehnologică, generând cererea de noi instrumente pentru a aborda o problemă științifică sau ilustrând posibilitățile tehnice care nu au fost analizate anterior. La rândul său, tehnologia poate impulsiona cercetările științifice, prin crearea de cereri de îmbunătățiri tehnologice care pot fi produse numai prin cercetare și prin ridicarea de întrebări cu privire la principiile fundamentale pe care se bazează o nouă tehnologie.
Pentru majoritatea istoriei umane, îmbunătățirile tehnologice au fost obținute prin șansă, încercare și eroare sau inspirație spontană. Când întreprinderea științifică modernă s-a maturizat, în iluminism, ea s-a preocupat în primul rând de întrebările fundamentale ale naturii. Cercetarea și dezvoltarea îndreptate către aplicarea tehnică imediată reprezintă un eveniment relativ recent, care se manifestă odată cu Revoluția Industrială și devine obișnuit în secolul al XX-lea.
Istoria științei și tehnologiei analizează modul în care înțelegerea omenirii despre știință și tehnologie s-a schimbat de-a lungul secolelor.
Știința și tehnologia sunt adesea analizate împreună cu societatea, în ceea ce privește interacțiunile lor reciproce.
Știință, inginerie și tehnologie
Distincția dintre știință, inginerie și tehnologie nu este întotdeauna clară. Știința este cunoașterea sistematică a lumii fizice sau materiale obținute prin observare și experimentare. Tehnologiile nu sunt, de obicei, exclusiv produse ale științei, deoarece trebuie să satisfacă cerințe precum utilitatea, utilitatea și siguranța.
Ingineria este procesul orientat spre scopuri de proiectare și realizare a instrumentelor și sistemelor de exploatare a fenomenelor naturale pentru mijloace umane practice, adesea (dar nu întotdeauna) utilizând rezultatele și tehnicile din știință. Dezvoltarea tehnologiei se poate baza pe multe domenii de cunoaștere, inclusiv cunoștințe științifice, inginerie, matematică, lingvistică și istorică, pentru a obține un rezultat practic.
Tehnologia este adesea o consecință a științei și ingineriei, deși tehnologia ca activitate umană precede cele două domenii. De exemplu, știința ar putea studia fluxul de electroni în conductorii electrici utilizând instrumentele și cunoștințele deja existente. Această cunoaștere nouă poate fi apoi utilizată de ingineri pentru a crea noi instrumente și mașini, cum ar fi semiconductori, computere și alte forme de tehnologie avansată. În acest sens, oamenii de știință și inginerii pot fi amândoi considerați tehnologi; cele trei domenii sunt deseori considerate ca fiind una pentru cercetare și referință.
Relațiile exacte dintre știință și tehnologie în special au fost dezbătute de oamenii de știință, istorici și politicieni la sfârșitul secolului al XX-lea, parțial deoarece dezbaterea poate informa finanțarea științei fundamentale și aplicate. În urma celui de-al doilea război mondial, de exemplu, în Statele Unite s-a considerat că tehnologia este pur și simplu „știință aplicată” și că pentru a finanța știința de bază trebuie să se obțină rezultate tehnologice în timp util. O articulare a acestei filozofii ar putea fi găsită explicit în tratatul lui Vannevar Bush privind politica științei, Science – The Endless Frontier: „Noi produse, noi industrii și mai multe locuri de muncă necesită adăugări continue la cunoașterea legilor naturii … Această nouă cunoaștere esențială pot fi obținute numai prin cercetări științifice de bază. ” La sfârșitul anilor ’60, însă, această viziune a fost atacată direct, ceea ce a condus la inițiative de finanțare a științei pentru sarcini specifice. Problema rămâne controversată, deși majoritatea analiștilor se opun modelului că tehnologia este pur și simplu un rezultat al cercetării științifice.
Știința, Tehnologia, Ingineria și Matematica (STIM), anterior Matematică, Inginerie, Tehnologie și Știință (MITS) este disciplina academică a științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii. Acest termen este utilizat în mod obișnuit atunci când se adresează politicii educaționale și alegerilor curriculare în școli, pentru a îmbunătăți competitivitatea în domeniul dezvoltării științei și tehnologiei. Are implicații pentru dezvoltarea forței de muncă, preocupări legate de securitatea națională și politica de imigrare. Sistemele de învățământ și școlile joacă un rol central în determinarea interesului fetelor și băieților în domeniul STIM și în oferirea de șanse egale de acces și de a beneficia de educația STIM de calitate.
Lasă un răspuns