Este unanim acceptat la nivel international ca obiectivul fundamental al politicii monetare este asigurarea si mentinerea stabilitatii preturilor. Aceasta stabilitate nu implica lipsa unei inflatii, ci o inflatie pozitiva, redusa si stabila.
Spre deosebire de politica financiara care are un impact rapid si puternic localizat, politica monetara are un impact intarziat si difuz. Prin urmare, stabilitatea preturilor nu este un efect imediat, ci reprezinta obiectivul final al politicii monetare.
Practica a demonstrat ca atingerea acestui obiectiv final poate fi realizata utilizand diverse strategii de politica monetara. Acestea sunt:
Ancora nominala si politica monetara
Ancora nominala este o constrangere asupra valorii banilor interni si de existenta ei – intr-o forma sau alta – se leaga succesul oricarei strategii de politica monetara (Mishkin,1999).
Tintirea agregatelor monetare
Tintirea agregatelor monetare are la baza ideea conform careia pe termen lung nivelul preturilor este influentat de cresterea ofertei de moneda. Astfel, se va imprima o anumita crestere unui agregat monetar care sa fie consistenta cu atingerea obiectivului final.
Tintirea cursului de schimb
Tintirea cursului de schimb este o strategie de politica monetar in care banca centrala incearca sa imprime cursului de schimb o anumita stabilitate sau o anumita dinamica prin intermediul ratelor de dobanda si interventiilor in piata valutara in scopul de a „importa” o inflatie scazuta din tara monedei ancora.
Ancora implicita
Ancora implicita nu presupune anuntarea publica a unei ancore. Exemplul cel mai concludent este cel al SUA, care au ca scop al politicii monetare controlul pe termen lung al inflatiei, fara a specifica anumite intrumentente ce vor fi folosite in majoritatea cazurilor.
Tintirea directa a inflatiei
Fata de alte strategii de politica monetara care urmaresc atingerea unei inflatii reduse si stabile prin atingerea unor tinte intermediare, tintirea inflatiei urmareste tintirea directa a obiectivului final – rata inflatiei.
Tintirea directa a inflatiei ca strategie de politica monetara a fost adoptata pentru prima oara in anii ’90 ai secolului XX de tari dezvoltate ca Noua Zeelanda, Canada, Marea Britanie si Suedia. Aceste tari au ales aceasta strategie ca urmare a imposibilitatii practicarii tintirii agregatelor monetare, cursului de schimb sau a altei tinte intermediare. In ultimii ani, tintirea inflatiei a fost adoptata si de alte tari, chiar si in tranzitie, emergente, in prezent aceasta fiind aplicata in peste 25 de tari, precum:
-
Tari emergente: Chile (1991), Israel (1992), Cehia (1998), Polonia (1999), Brazilia (1999), Columbia (1999), Africa de Sud (2000), Tailanda (2000), Coreea (2001), Mexic (2001), Ungaria (2001), Peru (2002), Filipine (2002), Slovacia (2005), Indonezia (2005), Romania (2005), Turcia (2006), Botswana (2006)
-
Tari dezvoltate: Noua Zeelanda (1990), Canada (1991), Marea Britanie (1992), Suedia (1993), Australia (1993), Islanda (2001), Norvegia (2001).
Lasă un răspuns