Structura artei

Când ne uităm la obiectele de artă pe care oamenii le-au realizat de-a lungul secolelor și în întreaga lume, constatăm că împărtășesc câteva elemente de bază. Ele există; au substanță; sunt fie plate, fie tridimensionale; folosesc (sau nu folosesc) perspectiva, linia, forma, masa, valoarea, culoarea, textura etc. De-a lungul timpului, atât artiștii, cât și criticii de artă au dezvoltat un set de termeni pentru a descrie obiectele de artă și designul acestora. În acest capitol, vom dezvolta un vocabular specific artei pe care să îl folosim în identificarea diferitelor tipuri de forme de artă, discernând materialele și procesele utilizate pentru a le crea, înțelegerea modului în care elementele și principiile designului sunt folosite de artiști și recunoașterea modului în care acestea dau sens în arta vizuală.

Combinațiile posibile în arta vizuală sunt infinite, dar artele vizuale au fost în mod tradițional practicate și clasificate în doar câteva moduri denumite în linii mari. Distincția principală în artele vizuale este dimensiunea. Arta bidimensională constă în desen, pictură și imprimare; arta tridimensională constă din sculptură, inclusiv instalație și artă cinetică. Pe lângă aceste tipuri tradiționale de artă, noile tehnologii și idei noi despre artă ne-au oferit artă în patru dimensiuni sau bazată pe timp, cum ar fi video și interpretare. O astfel de artă depinde de utilizarea tehnologiei și de trecerea timpului pentru a obține efectul ei. Cel mai recent, arta bazată pe bază de timp s-a extins pentru a cuprinde o categorie cunoscută sub numele de artă new media, care include artă digitală, animație pe computer, artă interactivă, jocuri video, realitate virtuală, robotică și imprimare 3D.

(Instalația lui Eduardo Kac „Genesis” Ars Electronica 1999)

Astăzi, categoriile separate de spațiu și timp devin neclare, pe măsură ce artiștii caută modalități de a combina abordări disparate într-o experiență artistică unică, cuprinzătoare și bogată. O lecție importantă din abordarea modernă a artei vizuale atât pentru artiști, cât și pentru spectatori este să recunoaștem că fiecare element formal și fiecare abordare a designului are o putere expresivă unică.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu