Din ianuarie până în decembrie politică, fotomodele, greve, corupţie, accidente, etc. Pe la jumătatea lunii decembrie, se trezesc televiziunile, radiourile, ziarele, sunt scoase de pe rafturile prăfuite asociaţiile, şi încep discuţiile aprinse: unde sunt teroriştii, ce mai fac ei, cum au acţionat, cine i-a ajutat? Aceleaşi discuţii de ani şi ani, stereotipe preluate mereu şi mereu, dar întotdeauna există o limită a afirmaţiilor peste care nu trece nimeni, nici cei mai înfocaţi revoluţionari din Decembrie 1989.
Cum vine Ajunul Crăciunului, brusc toată lumea tace de parcă ar fi răsucit cineva de sus un comutator, şi revin la viaţa normală: caltaboşi, colinde, creşterea preţului la gaze, cine cu cine se mai înjură…
Eu nu sunt dintre cei care pot să afirme că „s-a tras în noi”, dar oare asta este comemorarea şi viitorul celor care chiar au riscat totul, de bună voie şi cu bună ştiinţă, pentru o altă viaţă? Aceasta este viaţa pentru care aţi luptat? De ce nu vă folosiţi de autoritatea morală pe care o aveţi pentru a vă spune cuvântul pe tot parcursul anului, nu doar câteva zile în decembrie?
Dar asta este altă poveste.
Vă mulţumesc că mi-aţi dat ocazia să trăiesc într-o lume mai liberă!
Lasă un răspuns