Home » Articole » Articole » Regional » Europa » Uniunea Europeana » Telelucrul în Uniunea Europeană

Telelucrul în Uniunea Europeană

euro-76012

Utilizarea şi răspândirea tehnologiei informației continuă să crească în ultima vreme. Ca rezultat, mai mulți angajați au avut posibilitatea să lucreze de la distanță – separat de sediul angajatorului – prin utilizarea rețelelor de calculatoare și dispozitivelor de telecomunicații. Angajații care lucrează în acest mod sunt denumiţi “telelucrători”.

În contextul Strategiei Europene de Ocupare s Forţei de Muncă, Consiliul European a invitat partenerii sociali să negocieze acorduri pentru a moderniza organizarea muncii. Comisia Europeană, studiind modernizării și îmbunătățirii relațiilor de muncă, a invitat partenerii sociali europeni să înceapă negocieri în problema muncii la distanță .

Ca urmare a negocierilor la nivel european, pe 16 iulie 2002 a fost încheiat Acordul-cadru european privind munca la distanță și semnat de partenerii sociali de top – printre care BusinessEurope (fostă UNICE) , Asociația Europeană a Artizanatului, Întreprinderile Mici și Mijlocii (UEAPME), Centrul European al Întreprinderilor cu Participare Publică și al Întreprinderilor de Interes Economic General (CEEP) și Confederația Europeană a Sindicatelor (CES). Acordul-cadru reglementează aspecte cum ar fi ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, sănătatea și securitatea, formarea, precum și drepturile colective ale telelucătorilor.

Aspectul unic al acestui acord a fost că acesta nu ar trebui să fie pus în aplicare printr-o directivă europeană – cum a fost cazul cu cele trei acorduri intersectoriale anterioare privind concediul pentru creșterea copilului, munca cu fracțiune de normă și munca pe durată determinată. În schimb, s-a căzut de acord fie transpusă pe cale autonomă, în “conformitate cu procedurile și practicile specifice de management și muncă pentru fiecare stat membru”. Partenerii sociali au convenit să pună în aplicare măsuri în fiecare stat membru al Uniunii Europene până în iulie 2005.

În scopul revizuirii punerii în aplicare a Acordului-cadru european privind munca la distanță, părțile semnatare au pregătit un raport comun, care a fost convenit în iunie 2006. Mai mult, Comisia Europeană a emis propriul său raport în iulie 2008 privind punerea în aplicare a acordului, luând în considerare concluziile de la un raport de expertiză și rețeaua EIRO de corespondenți (Visser și Ramos Martin, 2008; Comisia Europeană, 2008) .

Un raport al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) își propune să completeze aceste documente prin analize ulterioare, care urmăresc:

  • evaluarea incidenței actuale a muncii la distanță în cadrul UE;

  • actualizarea și o privire de ansamblu a punerii în aplicare a acordului-cadru, în contextul sistemelor naționale de relații industriale, în mai 2009;

  • examinarea problemelor de angajare și de muncă pentru angajații implicați în munca la distanță;

  • prezentarea opiniilor partenerilor sociali și guvernelor cu privire la această formă de organizare a muncii.

În general, aproximativ 26 state membre ale UE (nu existau informații comparative disponibile pentru Cipru, la momentul elaborării raportului), precum și Norvegia, au contribuit cu rapoarte naționale la acest studiu EIRO. Raportul se bazează şi pe rezultatele studiului Fourth European Working Conditions Survey (EWCS) realizat de Eurofound (Parent – Thirion et al, 2007), precum și pe publicații academice recente.

Sursa: europa.eu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *