Termeni cheie în arta și viața ritualică

Pavilion cu „căi ale sufletelor”, o stelă purtată de o broască țestoasă, la mormintele împăraților dinastiei Ming. Autor: Utilizator „ofol”.

Altar: o masă de sacrificiu sau ofertoriu.

Animist: credința că spiritele sunt asociate cu obiecte din lumea naturală.

Armata de teracotă: aranjament faimos de 6.000 de soldați de lut menit să păzească mormântul primului împărat al Chinei.

Bunuri funerare: artefacte înmormântate alături de membri decedați ai familiei sau triburilor.

Cromlech: un aranjament circular de megaliți.

Dolmen: o piatră mare verticală sau un indicator.

Egungun: un termen general pentru ritualurile de mascarada yoruba.

Imam: lider de rugăciune islamică, cel însărcinat cu datoria de a lansa chemarea la rugăciune la orele stabilite.

Interior sacru: spații interioare dedicate ritualurilor sau ceremoniilor care invocă un bine suprem.

Mandala: o diagramă rituală cu semnificație cosmică. Folosite de multe religii diferite, fie circulare, fie conținând componente circulare, adesea concepute pentru contemplarea învățăturilor sau principiilor specifice legate de sistemul de credințe particular. Varietățile sunt folosite în diverse secte ale hinduismului, budismului, cultului tribal al nativilor americani și altele.

Mască ritualică: măști concepute pentru a fi folosite în evenimente ceremoniale religioase sau seculare.

Mausoleu: o structură supraterană concepută pentru înmormântarea decedatului.

Megalit: literalmente, „piatră mare”.

Minaret: un turn, de obicei înalt și subțire, asociat cu o moschee și care semnifică prezența islamică într-o locație.

Movila templului: movilă de pământ formată pentru a înălța o ceremonie, un ritual sau o elită.

Movile cu efigie: movile de pământ formate în formă de animale sau simboluri.

Movile funerare: colecții culturale timpurii de rămășițe scheletice și bunuri funerare.

Pagodă: o structură budistă din China, Japonia și alte părți ale lumii, care semnifică practica budismului în acel loc. Forma a evoluat din concepția de movilă funerară a stupei, care a apărut în India ca principalul simbol structural al sistemului de credințe, pe măsură ce s-a răspândit în China și a preluat forma arhitecturală nativă a turnului de veghe.

Platformă îmălțată: o zonă ridicată menită să confere statut.

Poartă: o structură menită să marcheze o trecere de la o stare, lume sau fază la alta.

Portal: o intrare excepțional de grandioasă, cel mai adesea la catedrală sau altă arhitectură bisericească.

Sacru: considerat un bine suprem.

Sarcofag: un recipient funerar, de obicei din piatră sau alt material de zidărie, adesea împodobit cu decorațiuni sculpturale.

Stonehenge: un aranjament faimos de pietre verticale din Marea Britanie preistorică.

Stupă: un monument budist care semnifică prezența relicvelor lui Buddha Sakyamuni sau a obiectelor sacre asociate cu credințele. Formată dintr-o movilă de pământ, acoperită cu cărămidă, piatră sau stuc. Închinătorii înconjoară stupa, în loc să intre în ea.

Teracotă: ceramică poroasă, arsă la foc mic.

Torana: structură de piatră amplasată la stupa budistă de la Sanchi și în alte situri de stupă care formează porți către calea circulară din jurul stupei.

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu