Figura 9.19 | O parte a frescei de la sinagoga Dura-Europos: Credit: Udimu/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu Public
Controversele cu privire la imagini și utilizarea lor, în special în contexte sacre, au, de asemenea, o istorie lungă. Dezbaterile pe această temă au izbucnit, uneori, în argumente profunde și amare. Adesea s-a crezut că, din cauza declarațiilor din Vechiul Testament care interzic folosirea idolilor, religia evreiască nu a permis niciodată arta picturală sau figurală ca parte a expresiei sale religioase. Descoperirile mai actuale, totuși, duc la concluzia că declarațiile biblice au fost de fapt făcute uneori împotriva pericolului real al idolatriei sau a închinării imaginilor idolilor, mai degrabă decât să fie o interdicție amplă a imaginilor. Dura-Europos a fost un avanpost militar din Siria deținut de romani în perioada 114-257, unde soldații din garnizoană practicau evident o mare varietate de religii. Situl are un mare număr de temple păgâne diferite, o biserică de casă creștină și o sinagogă evreiască sau casă de cult, care este împodobită cu o gamă largă de fresce figurative pline de viață, care descriu povești din Vechiul Testament. (Figura 9.19)
Figura 9.20 | Atacul lui Mara asupra lui Buddha.
Arta budistă timpurie a fost, după unii, aniconică sau caracterizată prin evitarea imaginilor figurative care l-au reprezentat pe Buddha Sakyamuni, fondatorul său din secolul al cincilea î.e.n. Alții nu sunt de acord. Nu avem exemple de artă budistă până în secolul al II-lea î.e.n., cu mult după moartea lui Sakyamuni, probabil pentru că lucrările timpurii erau din materiale nepermanente și nu au rezistat. În cele mai vechi timpuri pe care le avem, figura lui Buddha nu apare; mai degrabă, vedem scaunul în care a obținut iluminarea și arborele Bodhi care l-a umbrit (Figurile 9.20) Savanții nu sunt în acord dacă absența a lui Buddha confirmă interdicția de a-și arăta silueta.
Figura 9.21 | Mihrab al Moscheei-Catedrala din Córdoba
Dimpotrivă, știm că există o aversiune generală față de utilizarea imaginilor figurative în utilizări sacre în islam, deși nu este luată în considerare universal. Nu există nicio interdicție specifică în Coran, scriptura sacră centrală pentru islam; cu toate acestea, există declarații cu autoritate printre scrierile hadith-urilor, comentariile la Coran care completează învățăturile acestuia. Rațiunea este că crearea formei umane și animale este rezervată lui Dumnezeu și nu ar trebui să fie un act al omului. Astfel, decorațiunile moscheilor și structurilor aferente sunt de obicei realizate cu scripturi liniare generoase, împodobite cu arabescuri și motive vegetale și florale. (Figura 9.21) Scriptul este de obicei extras din Coran sau este o simplă laudă a lui Allah; acest tip de design este adesea aplicat și la tot felul de bunuri și decor pentru gospodăria musulmană. (Figura 9.22)
Figura 9.22 | Bol persan din secolul al XVII-lea. Credit: David Monniaux/Wikimedia Commons. Licență: CC BY-SA 3.0
Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu
Eseuri filosofice
Descoperă universul gândirii critice și al reflecției profunde!
Misterul Stelelor Aurii – O aventură în Uniunea Europeană
Descoperă mistere, rezolvă enigme și explorează inima Uniunii Europene prin ochii unor copii curajoși.
Totul despre cafea – Cultivare, preparare, reţete, aspecte culturale
Informații despre cultivare, preparare, rețete delicioase și perspective culturale asupra cafelei.
Lasă un răspuns