Un „Super El Niño” ar putea destabiliza vortexul polar? Riscurile pentru iarna 2026–2027

Evoluția rapidă a fenomenului El Niño din Oceanul Pacific a readus în atenție posibilitatea unei ierni neobișnuite în emisfera nordică. Unele prognoze și articole din presă vorbesc despre un posibil „Super El Niño”, care ar putea destabiliza vortexul polar și ar favoriza episoade severe de frig în America de Nord, Europa și Asia.

Legătura fizică dintre El Niño și vortexul polar există, dar este mult mai complicată decât sugerează formularea potrivit căreia El Niño ar „produce” un vortex polar. În realitate, vortexul polar apare în fiecare iarnă. Întrebarea importantă este dacă un El Niño foarte puternic îl poate slăbi, deplasa sau fragmenta, astfel încât aerul arctic să pătrundă temporar spre latitudini mai joase.

Pacificul de Vest este de obicei mai cald decât Pacificul de Est. Apa mai caldă din Pacificul de Vest duce la: mai mulți nori, mai multe precipitații și o presiune a aerului mai scăzută. Acumularea de ape calde spre vest duce, de asemenea, la un strat mai gros de apă caldă a oceanului, care scade adâncimea termoclinei.

Un El Niño foarte puternic este probabil

În iulie 2026, Centrul pentru Predicții Climatice al NOAA estima că El Niño se va intensifica până la sfârșitul anului și că există o probabilitate de 81% ca el să atingă categoria oficială de „foarte puternic” în intervalul octombrie–decembrie 2026. Probabilitatea ca El Niño să continue până la începutul primăverii 2027 era estimată la 97%. (cpc.ncep.noaa.gov)

Organizația Meteorologică Mondială anticipează, de asemenea, o dezvoltare rapidă a unui El Niño puternic, cu temperaturi ale suprafeței oceanului care ar putea depăși media cu peste 2°C în unele dintre regiunile-cheie ale Pacificului ecuatorial.

Expresia „Super El Niño” este folosită mai ales în presă pentru evenimentele excepțional de intense. NOAA utilizează mai riguros categoriile slab, moderat, puternic și foarte puternic. Un eveniment foarte puternic presupune, în clasificarea actuală a instituției, o anomalie termică de cel puțin 2°C în regiunea Niño 3.4.

Intensitatea fenomenului nu garantează însă că toate efectele climatice obișnuite ale unui El Niño vor fi mai puternice în fiecare regiune. Chiar NOAA subliniază că un El Niño foarte puternic mărește probabilitatea anumitor efecte, dar nu le poate garanta.

Ce este vortexul polar?

Vortexul polar stratosferic este o vastă circulație de vânturi vestice care se formează în fiecare iarnă la altitudini de aproximativ 15–50 de kilometri, deasupra regiunii arctice. El apare ca urmare a răcirii puternice a atmosferei polare în timpul nopții arctice.

Atunci când vortexul este puternic și relativ circular, aerul foarte rece rămâne în mare parte concentrat în jurul Polului Nord. Circulația atmosferică de la latitudinile medii tinde să fie mai stabilă, iar curenții vestici transportă spre Europa aer oceanic relativ blând.

Un vortex slăbit sau deformat poate deveni alungit, se poate deplasa în afara Polului Nord sau, în anumite situații, se poate diviza în două sau mai multe regiuni. Aceste transformări nu înseamnă că vortexul „coboară” literalmente până la nivelul solului. Ele pot modifica însă circulația din troposferă, inclusiv curentul-jet, și pot crea trasee prin care masele de aer arctic se deplasează spre Europa, America de Nord sau Asia.

Cum poate El Niño să influențeze vortexul polar?

El Niño încălzește o mare suprafață a Pacificului tropical și modifică regiunile în care se formează nori, furtuni și precipitații tropicale. Aceste schimbări generează unde atmosferice de mari dimensiuni, cunoscute sub numele de unde Rossby.

O parte dintre aceste unde se poate propaga din troposferă spre stratosferă. Atunci când transferă suficientă energie și impuls către regiunile polare, ele pot încetini vânturile vestice care formează vortexul polar. Analizele climatologice arată că, în medie, iernile cu El Niño sunt asociate cu o propagare mai intensă a undelor către stratosferă și cu un vortex polar mai slab decât în iernile cu La Niña.

În cazurile extreme poate apărea o încălzire stratosferică bruscă. În numai câteva zile, temperatura stratosferei polare poate crește cu zeci de grade, iar vânturile vortexului pot încetini puternic sau chiar își pot inversa direcția.

După un asemenea eveniment, modificările circulației se pot propaga în jos, spre troposferă. Procesul durează de regulă mai multe zile sau săptămâni și poate favoriza formarea unor zone persistente de presiune ridicată la latitudini nordice. Aceste blocaje atmosferice pot devia curentul-jet și pot permite aerului rece să înainteze spre sud.

O încălzire a stratosferei poate aduce frig la sol

Denumirea de „încălzire stratosferică” poate părea paradoxală, deoarece efectul posibil la nivelul solului este răcirea. Explicația este că încălzirea are loc la mare altitudine și destabilizează circulația care menține aerul arctic concentrat în jurul Polului Nord.

În anumite configurații, după slăbirea vortexului se poate instala o fază negativă a Oscilației Arctice sau a Oscilației Nord-Atlantice. Presiunea atmosferică crește în apropierea Arcticii și Groenlandei, iar circulația obișnuită dinspre Atlantic slăbește. În aceste condiții, nordul și centrul Europei pot primi aer rece dinspre Scandinavia, Rusia sau bazinul arctic.

Un studiu asupra evenimentelor foarte puternice El Niño din 1982–1983, 1997–1998 și 2015–2016 a identificat o trecere caracteristică de la o vreme relativ caldă la începutul iernii la o răcire accentuată în a doua parte a lunii ianuarie, atât în nordul Europei, cât și în estul Asiei. Cercetătorii au asociat această schimbare cu inversarea rapidă a fazei Oscilației Nord-Atlantice și a Oscilației Arctice. (Nature)

Rezultatul este important, dar trebuie interpretat prudent. Studiul s-a bazat pe numai trei evenimente „Super El Niño”, iar sistemul climatic nu reacționează identic de fiecare dată.

De ce nu poate fi prognozată încă o invazie de aer polar

Existența unui El Niño foarte puternic nu înseamnă automat că vortexul polar se va destrăma și nici că România va avea o iarnă extrem de rece.

Comportamentul vortexului mai depinde de numeroși factori: Oscilația Cvasi-Bienală din stratosfera tropicală, activitatea undelor atmosferice, Oscilația Madden–Julian, temperaturile Oceanului Atlantic, stratul de zăpadă din Eurasia, întinderea gheții arctice și circulația internă, greu predictibilă, a atmosferei.

În plus, influența El Niño asupra Europei nu este constantă. Un studiu publicat în 2025 arată că teleconexiunile dintre ENSO, Atlanticul de Nord și Europa se modifică în funcție de perioada iernii și de starea de fond a oceanelor și atmosferei. Relația poate varia chiar de la o decadă la alta.

Modelele sezoniere pot estima probabilitatea ca vortexul polar să fie, în medie, mai slab sau mai puternic într-o anumită iarnă. Ele nu pot spune însă, cu multe luni înainte, că o încălzire stratosferică se va produce într-o anumită zi și că va trimite aer arctic asupra unei anumite țări. Chiar unele evenimente majore au devenit vizibile în prognozele meteorologice abia cu aproximativ două săptămâni înainte.

Ce ar putea însemna pentru România

Pentru România, efectele ar depinde în primul rând de poziția exactă a blocajelor atmosferice și de traseul curentului-jet.

Dacă după slăbirea vortexului se formează o zonă persistentă de presiune ridicată în nordul sau nord-estul Europei, aerul continental rece ar putea fi împins spre Europa Centrală, Balcani și România. Într-un asemenea scenariu ar putea apărea:

– episoade de ger, mai ales noaptea și în depresiunile intramontane;

– viscole și ninsori, dacă aerul rece ar interacționa cu cicloni mediteraneeni;

– perioade de ceață persistentă și inversiuni termice;

– creșteri rapide ale consumului de energie;

– dificultăți pentru transport, agricultură și persoanele vulnerabile.

Dar o deplasare diferită a vortexului ar putea trimite cele mai reci mase de aer spre America de Nord sau Asia, lăsând sud-estul Europei într-un regim relativ blând. România s-ar putea afla și la limita dintre aerul rece continental și aerul umed mediteraneean, situație care ar favoriza precipitații abundente, polei sau alternanțe rapide între îngheț și dezgheț.

Prin urmare, nu se poate afirma în prezent că iarna 2026–2027 va fi una extrem de rece în România. Se poate spune doar că un El Niño foarte puternic ar putea crește probabilitatea unei atmosfere mai instabile și a unor schimbări bruște de circulație în cursul iernii.

Frigul extrem nu contrazice încălzirea globală

Apariția unor episoade de ger într-o climă globală tot mai caldă nu reprezintă o contradicție. Încălzirea globală descrie evoluția temperaturii medii pe perioade lungi și la scară planetară. Vremea locală poate continua să producă valuri de frig, furtuni de zăpadă și variații accentuate de temperatură.

O climă mai caldă poate chiar amplifica anumite consecințe ale furtunilor de iarnă, deoarece o atmosferă mai caldă poate conține mai mulți vapori de apă. Dacă o masă de aer suficient de rece este prezentă, precipitațiile pot cădea sub forma unor ninsori abundente. Totuși, pe termen lung, temperaturile medii ale iernilor europene continuă să crească, iar perioadele foarte reci tind să devină mai rare în multe regiuni.

Concluzie

Un posibil „Super El Niño” nu va crea vortexul polar, deoarece acesta se formează în mod natural în fiecare iarnă. El Niño poate însă modifica circulația atmosferică și poate crește probabilitatea ca vortexul stratosferic să se slăbească sau să sufere o încălzire stratosferică bruscă.

O asemenea destabilizare ar putea favoriza valuri de frig și ninsori în anumite regiuni ale emisferei nordice, inclusiv în unele părți ale Europei. Nu există însă o relație automată: El Niño puternic nu înseamnă obligatoriu vortex polar destrămat, iar un vortex slăbit nu înseamnă obligatoriu ger în România.

Cea mai corectă formulare este că El Niño foarte puternic prognozat pentru sfârșitul anului 2026 constituie un factor de risc care trebuie urmărit. Indiciile cu adevărat relevante pentru vremea din România vor apărea abia în cursul iernii, când vor putea fi observate direct intensitatea vortexului, propagarea undelor atmosferice, eventualele încălziri stratosferice și poziția blocajelor de presiune din Atlantic și Europa.