Există o tendința pe scară largă de încorporare a metodologiei agențiilor de informații în comerț și educație. Pe măsură ce competiția economică se accelerează în întreaga lume, întreprinderile private își inițiază propriile servicii de “business intelligence” (BI) sau “inteligență competitivă” pentru a-și consilia factorii de decizie. Profesorii din mediul de afaceri și din mediul academic în occident urmează acest exemplu, introducând concepte BI în formarea profesională și curriculumul colegiilor.
Întrucât afacerile din trecut s-au concentrat pe cunoașterea pieței și pe realizarea celui mai bun produs, acestea își concentrează atenția în plus asupra includerii cunoașterii și a înfrângerii concurenților. Acest accent pe competitivitate necesită o producție sofisticată și utilizarea informațiilor atent analizate, adaptate utilizatorilor specifici; cu alte cuvinte, intelligence. Dar folosirea intelligence ca instrument de planificare strategică, comună în guvern, este o abilitate pe care puține companii au perfecționat-o.
Deși practicienii BI se referă la modelul de securitate al securității naționale, ei nu caută să efectueze operațiuni de intelligence secrete, care sunt limitate prin lege de autoritățile guvernamentale. Codurile de conduită ale organizațiilor civile de inteligență competitivă promovează în mod specific practicile BI etice și legale. Principalul obiectiv al acestora este exploatarea informațiilor online și în sursă deschisă, iar ” analiza” merge dincolo de simple informații numerice și factuale, până la interpretarea evenimentelor pentru luarea deciziilor strategice.
Corporațiile mari își creează propriile unități de informații, iar câteva obțin succese prin efectuarea de analize în sprijinul luării deciziilor strategice. Altele angajează antreprenori BI sau “externalizează” această funcție. Cu toate acestea, majoritatea întreprinderilor care au o anumită cunoaștere a BI nu sunt capabile să efectueze cercetări și analize riguroase pentru raportarea cu valoare adăugată. Potrivit profesorului de administrare în afaceri din Pittsburgh, John Prescott, nu există niciun cadru teoretic pentru BI. El consideră că majoritatea studiilor nu au o rigurozitate care să rezulte în urma unor principii solide de cercetare-design. Din estimarea sa, doar un procent din companii au o capacitate de cercetare-proiectare exploatabilă pentru aplicațiile BI. Totodată, companiile optează din ce în ce mai mult să-și stabilească propriile unități de informații decât să cumpere servicii de la specialiști în BI. Implicația acestei tendințe este că profesioniștii în domeniul tehnologiei informației ar trebui să fie calificați atât în domeniul intelligence, cât și în cadrul unei discipline de afaceri valoroase pentru companie.
Pe de altă parte, pe măsură ce întreprinderile apreciază valoarea informațiilor despre competitorii lor, ele devin din ce în ce mai vulnerabile față de o examinare similară. Sectorul privat poate, prin urmare, să beneficieze de expertiza inteligenței competitive în discipline complementare producției active de intelligence, și anume măsuri de apărare. Întregul concept de deschidere în ceea ce privește practicile de intelligence poate depinde de efectul de contrabalanțare al autoapărării, în special așa cum este practicat prin securitatea sistemelor informatice (INFOSEC) și securitatea operațiunilor (OPSEC) . Deoarece inteligența competitivă are tendința să devină lider mondial în INFOSEC și OPSEC, precum și în producția de informații, măsurile defensive sunt un subiect adecvat pentru dialogul dintre sectorul public și cel privat.
Manualul guvernamental INFOSEC din SUA rezumă în acest fel relația dintre infracțiune și apărare într-o strategie intelligence cuprinzătoare:
”În era actuală a informațiilor, controlul informațiilor și tehnologiei informației este vital. Dat fiind că națiunea devine din ce în ce mai dependentă de sistemele informatice în rețea pentru a desfășura activități esențiale, inclusiv operațiuni militare, funcții guvernamentale și activități economice naționale și internaționale, infrastructurile de informare își asumă o importanță strategică sporită. Acest lucru, la rândul său, a dat naștere conceptului de război informatic (INFOWAR) – o nouă formă de război îndreptată spre atacarea (ofensivă) sau apărarea (defensivă) a unor astfel de infrastructuri.”
Oferirea cetățenilor a instrumentelor de care au nevoie pentru a supraviețui războiului informatic este una dintre misiunile explicite ale inteligenței competitive. Acest element de intelligence poate ajuta această misiune oferind un “mediu operațional comun” conceptual și practic pentru afaceri și guvern.
Sursa: Lisa Krizan, Intelligence Essentials for Everyone
Lasă un răspuns