Virtualizarea serverelor

Virtualizarea serverului este actul de a rula mai multe sisteme de operare și alte programe pe același hardware fizic în același timp. Un element hardware și / sau software este responsabil pentru gestionarea resurselor fizice ale sistemului la un nivel între fiecare dintre sistemele de operare și hardware-ul în sine. Acest lucru permite consolidarea echipamentelor fizice în mai puține dispozitive și este cel mai benefic atunci când este puțin probabil ca serverele care partajează hardware-ul să solicite resurse în același timp, sau când hardware-ul este suficient de puternic pentru a deservi toate instalațiile simultan.

Actul virtualizării nu este realizaqt doar pentru a fi utilizat în medii cloud, ci poate fi folosit pentru a reduce „extinderea serverului” sau supraîncărcarea serverelor fizice care poate apărea atunci când hardware-ul fizic este instalat pe o scală de unu-la-unu (sau câteva-la-unu) de aplicații și site-uri servite. Hardware și / sau software speciale sunt utilizate pentru a crea un nou nivel între resursele fizice ale computerului și sistemul (sistemele) de operare care rulează pe acesta. Acest nivel gestionează ceea ce fiecare sistem vede ca fiind hardware-ul disponibil și gestionează alocarea resurselor și setările pentru toate sistemele virtualizate. Virtualizarea hardware, sau abordarea autonomă, stabilește limite pentru fiecare sistem de operare și le permite să funcționeze independent unul de celălalt. Deoarece virtualizarea hardware nu necesită un sistem de operare separat pentru a gestiona sistemul (sistemele) virtualizat(e), are potențialul de a opera mai repede și de a consuma mai puține resurse decât virtualizarea software-ului. Virtualizarea software-ului, sau abordarea gazdă-oaspete, necesită ca software-ul de virtualizare să ruleze pe un sistem de operare deja utilizat, permițând o gestionare mai simplă din sistemul de operare inițial și din programul de virtualizare, dar poate fi mai solicitantă pentru resursele sistemului chiar și atunci când sistemul de operare nu este utilizat.

În cele din urmă, vă puteți gândi la virtualizare ca la o jonglerie. În această analogie, mâinile tale sunt serverele, iar mingile cu care jonglezi sunt sistemele tale de operare. Abordarea tradițională a găzduirii unei aplicații pe un server este ca și cum ai ține o minge în fiecare mână. Dacă mâinile tale sunt amândouă „ocupate” ținând o minge, nu poți interacționa cu nimic altceva fără a pune o minge jos. Cu toate acestea, dacă le jonglezi, poți „ține” trei sau mai multe mingi în același timp. De fiecare dată când mâna ta atinge o minge, este asemănător unui sistem virtualizat care are nevoie de resurse și are acele resurse alocate de nivelul de virtualizare (jonglerul) alocând resurse (o mână) și apoi realocându-le pentru următorul sistem care are nevoie de ele.

(Stiluri de virtualizare.)

Adăugarea unei mașini virtuale așa cum se arată mai sus permite hardware-ului sau software-ului să vadă mașina virtuală ca parte a sistemului obișnuit. Monitorul însuși împarte resursele alocate acestuia în subseturi care acționează ca propriile lor computere.

Sursa: Michael Mendez, The Missing Link – An Introduction to Web Development and Programming (CC BY-NC-SA 3.0 License), Published by Open SUNY Textbooks, Milne Library (IITG PI), State University of New York at Geneseo. Traducere de Nicolae Sfetcu