Studiu de caz în sociologie

Uneori, un cercetător dorește să studieze o anumită persoană sau eveniment. Un studiu de caz este o analiză aprofundată a unui singur eveniment, situație sau individ. Pentru a efectua un studiu de caz, un cercetător examinează sursele existente, cum ar fi documentele și înregistrările de arhivă, efectuează interviuri, se angajează în observație directă și chiar observație participantă, dacă este posibil. Cercetătorii ar putea folosi această metodă pentru a studia un singur caz de, de exemplu, un copil adoptiv, un baron al drogurilor, un pacient cu cancer, un criminal sau o victimă a violului. Cu toate acestea, o critică majoră a studiului de caz ca metodă este că un studiu dezvoltat al unui singur caz, deși oferă profunzime asupra unui subiect, nu oferă suficiente dovezi pentru a forma o concluzie generalizată. Cu alte cuvinte, este dificil să faci afirmații universale bazate pe o singură persoană, deoarece o singură persoană nu verifică un model. Acesta este motivul pentru care majoritatea sociologilor nu folosesc studiile de caz ca metodă de cercetare primară.

Cu toate acestea, studiile de caz sunt utile atunci când un singur caz este unic. În aceste cazuri, un singur studiu de caz poate adăuga cunoștințe extraordinare unei anumite discipline. De exemplu, un „copil sălbatic” este cel care crește izolat de ființele umane. Copiii sălbatici cresc fără contact social și limbaj, care sunt elemente cruciale pentru dezvoltarea unui copil „civilizat”. Acești copii imită comportamentele și mișcările animalelor și adesea își inventează propriul limbaj. Există doar aproximativ 100 de cazuri de copii sălbatici în lume. După cum vă puteți imagina, un copil sălbatic este un subiect de mare interes pentru cercetători. Copiii sălbatici oferă informații unice despre dezvoltarea copilului, deoarece au crescut în afara parametrilor de dezvoltare normală a copilului. Și din moment ce sunt foarte puțini copii sălbatici, studiul de caz este cea mai potrivită metodă pe care cercetătorii o folosesc în studierea subiectului. La vârsta de trei ani, o fată ucraineană pe nume Oxana Malaya a suferit o neglijare gravă a părinților. Ea locuia într-un șopron cu câini, mâncând carne crudă și resturi. Cinci ani mai târziu, un vecin a sunat autoritățile și a raportat că a văzut o fată care alerga în patru picioare, lătrând. Oficialii au adus-o pe Oxana în societate, unde a fost îngrijită și a învățat anumite comportamente umane, dar nu a devenit niciodată pe deplin socializată. Ea a fost desemnată ca fiind incapabilă de a se întreține și acum locuiește într-o instituție mintală (Grice, 2006). Studii de caz ca acesta oferă sociologilor o modalitate de a colecta date care nu pot fi colectate prin nicio altă metodă.

Referințe

Grice, E. (2006). Cry of an enfant sauvage. The Telegraph

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu. © 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1