Home » Articole » RO » Societate » Sociologie » Sociologia critică

Sociologia critică

postat în: Sociologie 0

Perspectiva critică în sociologie își are originile în activismul social, mișcările de justiție socială, luptele revoluționare și critica radicală. După cum a spus Karl Marx, accentul ei a fost „critica nemiloasă a tot ceea ce există” (Marx, 1843). Elementele cheie ale acestei analize sunt critica relațiilor de putere și înțelegerea societății ca fiind istorică – supusă schimbării, luptei, contradicției, instabilității, mișcării sociale și transformării radicale. Mai degrabă decât obiectivitatea și neutralitatea valorii, tradiția sociologiei critice promovează practici de eliberare și schimbare socială în scopul realizării dreptății sociale universale. După cum a afirmat Marx, „filozofii au interpretat lumea doar în diferite moduri; ideea este să o schimbi” (1845). Acesta este motivul pentru care este înșelător să numim sociologia critică „teoria conflictului”, așa cum fac unele manuale introductive. În timp ce conflictul este cu siguranță esențial pentru analizele critice ale puterii și dominației, accentul sociologiei critice este pe dezvoltarea unor tipuri de cunoștințe și acțiuni politice care permit emanciparea de relațiile de putere (adică de condițiile conflictului din societate). Materialismul istoric, feminismul, ecologismul, anti-rasismul, studiile queer și poststructuralismul sunt toate exemple ale perspectivei critice în sociologie.

Unul dintre rezultatele unor analize sistematice precum acestea este că generează întrebări despre relația dintre viața noastră de zi cu zi și problemele legate de justiția socială și sustenabilitatea mediului. În conformitate cu tradițiile filozofice ale Iluminismului, sociologia critică este sociologie cu un „interes emancipator” (Habermas, 1972); adică o sociologie care caută nu doar să înțeleagă sau să descrie lumea, ci să folosească cunoștințele sociologice pentru a schimba și a îmbunătăți lumea și pentru a emancipa oamenii din condițiile de servitute.

Ce înseamnă cuvântul critic în acest context? Sociologii critici susțin că este important să înțelegem că tradiția critică în sociologie, nu se referă la plângere sau a fi „negativ”. Nici nu este vorba despre adoptarea unei poziții morale din care să judeci oamenii sau societatea. Nu este vorba despre a fi „subiectiv” sau „părtinitor”, spre deosebire de „obiectiv”. După cum a spus Herbert Marcuse în One Dimensional Man (1964), sociologia critică implică două judecăți de valoare:

  1. Că viața umană merită trăită, sau mai degrabă că poate fi și trebuie făcută să merite trăită; și
  2. Într-o societate dată, există posibilități specifice pentru ameliorarea vieții umane și modalitățile și mijloacele specifice de realizare a acestor posibilități.

Prin urmare, sociologia critică respinge noțiunea unei științe sociale fără valori, dar nu devine astfel un exercițiu moral sau o preferință individuală de valoare „subiectivă” ca urmare. A fi critic în contextul sociologiei înseamnă folosirea cunoștințelor obiective, empirice, pentru a evalua posibilitățile și barierele în calea îmbunătățirii sau „ameliorării” vieții umane.

Referințe

  • Habermas, Juergen. (1972). Knowledge and human interests. Boston: Beacon Press.
  • Marcuse, Herbert. (1964). One dimensional man: Studies in the ideology of advanced industrial society. Boston: Beacon Press.
  • Marx, Karl. (1977). Theses on Feuerbach.  In David McLellan (Ed.), Karl Marx: Selected writings (pp. 156–158). Toronto: Oxford University Press. (original work published 1845)
  • Marx, Karl. (1978). For a ruthless criticism of everything existing.   In R. C. Tucker (Ed.), The Marx-Engels reader (pp. 12–15). New York: W. W. Norton. (original work published 1843)

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu

© 2022, MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.