Metoda științifică în sociologie

Sociologii folosesc metode de cercetare testate-și-adevărate, cum ar fi experimente, anchete, cercetări de teren și analize textuale. Dar oamenii și interacțiunile lor sociale sunt atât de diverse încât pot părea imposibil de reprezentat sau explicat. S-ar putea părea că știința este despre descoperiri și reacții chimice sau despre dovedirea ipotezelor despre particulele elementare corecte sau greșite, mai degrabă decât despre explorarea nuanțelor comportamentului uman. Cu toate acestea, tocmai acesta este motivul pentru care modelele științifice funcționează pentru studierea comportamentului uman. Un proces științific de cercetare stabilește parametrii care ajută la asigurarea faptului că rezultatele sunt obiective și precise. Metodele științifice oferă limitări și limite care concentrează un studiu și organizează rezultatele acestuia. Acesta este cazul atât pentru metodologiile cantitative pozitiviste, care caută să traducă fenomenele observabile în date numerice lipsite de ambiguitate, cât și pentru metodologiile calitative interpretative, care caută să traducă fenomenele observabile în unități de înțeles definibile. Metoda științifică socială în ambele cazuri implică dezvoltarea și testarea teoriilor despre lume bazate pe dovezi empirice (adică, observabile). Metoda științifică socială este definită prin angajamentul său față de observarea sistematică a lumii sociale și se străduiește să fie obiectivă, critică, sceptică și logică. Ea implică o serie de pași stabiliți cunoscuți sub numele de ciclu de cercetare.

(Ciclul de cercetare trece printr-o serie de etape. Concluziile și raportarea generează de obicei un nou set de întrebări, care reînnoiește ciclul.)

Cu toate acestea,  doar pentru că studiile sociologice folosesc metoda științifică, nu face rezultatele mai puțin umane. Subiectele sociologice, cum ar fi cauzele și condițiile violenței politice, nu se potrivesc de obicei cu precizia matematică sau la predicțiile cuantificabile ale fizicii sau chimiei. În domeniul sociologiei, rezultatele studiilor tind să ofere oamenilor acces la cunoștințe pe care nu le aveau înainte – cunoașterea condițiilor sociale ale oamenilor, cunoașterea ritualurilor și credințelor, cunoașterea tendințelor și atitudinilor. Cu toate acestea, indiferent de abordarea de cercetare utilizată, cercetătorii doresc să maximizeze fiabilitatea studiului (cât de probabil este ca rezultatele cercetării să fie replicate dacă studiul este reprodus). Fiabilitatea crește probabilitatea ca ceea ce este adevărat pentru o persoană să fie adevărat pentru toți oamenii dintr-un grup. Cercetătorii doresc, de asemenea, să maximizeze validitatea studiului (cât de bine măsoară studiul ceea ce a fost conceput pentru a măsura).

Un subiect secundar în domeniul violenței politice ar fi examinarea surselor radicalizării autohtone: Care sunt condițiile în care indivizii dintr-o țară trec de la o stare de indiferență sau de preocupare moderată cu problemele politice la o stare în care sunt pregătiți să folosească violența să urmărească scopuri politice? Fiabilitatea unui studiu al radicalizării reflectă cât de bine factorii sociali descoperiți de cercetare reprezintă experiența actuală a radicalilor politici. Valabilitatea asigură că designul studiului a examinat cu exactitate ceea ce a fost conceput pentru a studia. O explorare a înclinației unei persoane de a planifica sau de a se angaja în acte violente sau de a pleca în străinătate pentru a se alătura unei organizații teroriste ar trebui să abordeze aceste probleme și să nu le confunde cu alte teme, cum ar fi motivul pentru care o persoană adoptă o anumită credință sau adoptă opinii politice radicale. După cum au arătat, de fapt, cercetările din Marea Britanie și Statele Unite, în timp ce teroriștii jihadiți se identifică de obicei cu o viziune islamică asupra lumii, o identitate islamică bine dezvoltată contracarează jihadismul. În mod similar, cercetările au arătat că, deși intuitiv are sens ca oamenii cu opinii radicale să adopte mijloace radicale, cum ar fi violența, pentru a le atinge, de fapt nu există un profil terorist consecvent, ceea ce înseamnă că nu este posibil să se prezică dacă cineva care susține opinii radicale va trece la comiterea de acte violente (Patel, 2011). Pentru a asigura validitatea, cercetarea asupra violenței politice ar trebui să se concentreze asupra persoanelor care se implică în violență politică.

Sociologii folosesc metoda științifică nu numai pentru a colecta, ci și pentru a interpreta și analiza datele. Ei aplică în mod deliberat logica științifică și obiectivitatea. Sunt interesați, dar nu sunt atașați de rezultate. Activitatea lor de cercetare este independentă de propriile convingeri politice sau sociale. Acest lucru nu înseamnă că cercetătorii nu sunt critici. Nici nu înseamnă că nu au propriile lor personalități, preferințe și opinii. Dar sociologii folosesc în mod deliberat metoda științifică pentru a menține cât mai multă obiectivitate, concentrare și coerență într-un anumit studiu. Prin abordarea sa sistematică, metoda științifică s-a dovedit utilă în modelarea studiilor sociologice. Metoda științifică oferă o serie sistematică, organizată, de pași care ajută la asigurarea obiectivității și consecvenței în explorarea unei probleme sociale. Acești pași oferă mijloacele pentru acuratețe, fiabilitate și validitate. În final, metoda științifică oferă o bază comună pentru discuții și analize (Merton, 1949/1968). De obicei, metoda științifică începe cu următorii pași: 1) puneți o întrebare; 2) cercetarea surselor existente; și 3) formulați o ipoteză.

Referințe

• Merton, R. (1968). Social theory and social structure. New York, NY: Free Press (Original work published 1949).
• Patel, F. (2011). Rethinking radicalization.

Sursa: Little, W. (2016). Introduction to Sociology – 2nd Canadian Edition. BCcampus. © 2013 Rice University. Licența CC BY 3.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu

© 2022 MultiMedia Publishing. Introducere în sociologie, Volumul 1