Dinamica citărilor pentru o lucrare academică

Dinamica citărilor descrie numărul de referințe primite de un articol sau de altă lucrare științifică în timp. Dinamica citărilor este de obicei descrisă de bang (răspândirea lucrării), care are loc la 2-3 ani după ce lucrarea a fost publicată, iar dimensiunea răspândirii se întinde pe mai multe ordine de mărime. Prezența bang nu este în concordanță cu alte modele bazate pe atașarea preferențială. Aceste modele sunt capabile să țină seama de distribuția declinată a citărilor, dar acumularea lor de referință este graduală.[1]

Dinamica producției științifice s-a schimbat semnificativ în ultimii ani. Datorită progresului tehnologic, numărul lucrărilor publicate a crescut exponențial până în prezent. Acest lucru, împreună cu timpul mult mai scurt necesar pentru ca articolul să fie publicat, a afectat dinamica citării lucrărilor moderne. În plus, dacă lista de referințe a studiului include lucrări publicate în ani diferiți, lucrările mai vechi tind să aibă mai multe citări. Acest lucru poate nu este neapărat pentru că sunt mai bune, ci doar pentru că au avut mai mult timp să acumuleze acele referințe.

(Citare anuală c(t) pentru o lucrare de cercetare din corpusul e Physical Review. )

Model

S-a descoperit că distribuțiile de citare sunt cel mai bine descrise printr-o lege de putere comutată.[1] Probabilitatea ca lucrarea i să fie citată la momentul t după publicare este:

Π_i(t) = η_ic_i^tP_i(t)

unde Π_i(t) servește ca variabilă de rezultat pentru fiecare lucrare particulară i la momentul t. Fitness-ul, η_i, surprinde diferențele inerente dintre lucrări, ținând cont de noutatea și importanța percepută a unei descoperiri. c_i^t reprezintă numărul cumulat de citări dobândite de o lucrare i la momentul t și P_i(t) este o probabilitate de supraviețuire log-normală.[2] Probabilitatea este egală cu

P_i(t) = (1/√(2π)σ_it)·exp[−(lnt − μ_i)²/2σ_i²]

unde t este timpul; σ este longevitatea, captând rata de dezintegrare; iar m indică imediatitatea, guvernând timpul până la care o lucrare atinge vârful de citare. Impactul final c_i^∞ reprezintă numărul total sau citările pe care lucrarea le primește pe parcursul vieții sale.

c_i^∞ = m(e^λi − 1)

Unde m este un parametru global care are aceeași valoare pentru toate publicațiile. λ_i reprezintă fitness-ul relativ al lucrării. Din formula de mai sus, putem observa că numărul total de referințe pe care lucrarea le poate primi pe durata de viață depinde doar de capacitatea sa relativă, care este foarte greu de cuantificat.

(Include texte traduse și adaptate din Wikipedia de Nicolae Sfetcu)