Geoingineria (în special modificarea radiațiilor solare) pune o problemă filosofică de „guvernanță înainte de capacitate”: cum construiești legitimitate pentru ceva a cărui utilizare e contestată moral, dar a cărui cercetare poate deveni inevitabilă sub presiunea urgenței? Raportul National Academies of Sciences, Engineering, and Medicine (NASEM) din 2021 a legitimant explicit ideea de guvernanță a cercetării SRM.
Întrebări-cheie
- Care e diferența morală între cercetare și utilizare?
- Cine are autoritatea legitimă într-un regim global (stat, alianțe, ONU, convenții)?
- Ce înseamnă consimțământ/participare publică într-o tehnologie cu efecte transfrontaliere?
Publicații/instrumente
- Scoping paper SRM al Comisia Europeană (2023) indică interes instituțional;
- UNESCO are un raport dedicat eticii „climate engineering”; iar
- Comisia Europeană are deja documente de cadră care invocă dimensiuni de echitate și legitimitate.
Implicații
Riscul major este „normalizarea prin cercetare” vs. riscul simetric al nepregătirii (dacă un actor decide unilateral). Etica aici devine proiectare de instituții: regimuri de transparență, evaluare independentă, reguli de non-utilizare.
Subproiecte
- „Acordul de ne-utilizare”: condiții morale ale interdicțiilor și excepțiilor.
- „Justiție procedurală globală”: modele decizionale cu reprezentare a vulnerabililor.
- „Etica incertitudinii”: cum includem valori în decizii când predicțiile sunt profund incerte
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.




Lasă un răspuns