Elemente de design în artă: Perspectiva (2)

Figura 2.44 | Perspectivă în două puncte

Figura 2.45 | Clădirea New York Daily News. Artist: Hugh Ferriss. Credit:: Dover Publications/Wikimedia Commons. Licență: Domeniu public

Există diferite tipuri de perspectivă liniară. Principalele tipuri sunt perspectiva cu un punct, două puncte și trei puncte. Distincția constă în numărul de puncte de fugă utilizate. Perspectiva cu un punct folosește o linie de orizont și un punct de fugă principal și este utilizată în mod normal atunci când sunt reprezentate vederi simple, cum ar fi o cale ferată care dispare în depărtare direct în fața spectatorului. Perspectiva în două puncte folosește o linie de orizont și două puncte de fugă separate pentru a prezenta iluzia unui spațiu care se retrage în două direcții. (Figura 2.44) Perspectiva în trei puncte încorporează retragerea spațiului într-o a treia direcție verticală deasupra sau dedesubtul liniei orizontului, precum și cele două direcții orizontale din perspectiva în două puncte. Pe măsură ce clădirile înalte se retrag de la nivelul străzii, ele își diminuează și dimensiunea aparentă, în același mod în care șinele de cale ferată par să convergă în depărtare spre orizont. (Figura 2.45)

Mulți oameni fac greșeala de a crede că perspectiva liniară oferă o imagine complet exactă a lumii. Nu este așa. Perspectiva liniară este un instrument limitat pentru reprezentarea modului în care arată lumea. Este considerată suficient de „exactă” doar într-un „con de percepție” limitat de aproximativ 60 de grade. Așadar, deși perspectiva liniară este un instrument excelent pentru a reprezenta experiența noastră spațială, ea are limitări care ar trebui recunoscute.

Figura 2.46 | Munții Stâncoși, Vârful Lander. Artist: Albert Bierstadt. Credit: Met Museum. Licență: Domeniu public

Perspectiva atmosferică este modul în care iluzia distanței este creată pe o suprafață plană prin utilizarea culorii și a focalizării. Într-un peisaj care se extinde în depărtare, ceața aerului intermediar alterează culorile și claritatea obiectelor. Cu cât un obiect este mai departe de privitor, cu atât se apropie mai mult de culoarea aerului, care este o nuanță albastru-gri deschis. Obiectele întunecate devin mai luminoase și mai albastre pe măsură ce se îndepărtează de privitor. În plus, contrastul dintre obiectele de culoare deschisă și cele închise și percepția detaliilor scad odată cu creșterea distanței. Albert Bierstadt (1830-1902, Germania, a locuit în SUA) a folosit acest efect în pictura sa „Munții Stâncoși, Vârful Lander” pentru a da o senzație de spațiu monumental. (Figura 2.46)

Sursa: Sachant, Pamela; Blood, Peggy; LeMieux, Jeffery; and Tekippe, Rita, „Introduction to Art: Design, Context, and Meaning” (2016). Fine Arts Open Textbooks. 3. https://oer.galileo.usg.edu/arts-textbooks/3, licența CC BY-SA 4.0. Traducere și adaptare Nicolae Sfetcu