Teme de cercetare în filosofie: Etica climatică și justiția intergenerațională

Filosofia climatică operează între evaluări științifice (riscuri, incertitudini) și norme (responsabilitate, dreptate, legitimitate). IPCC AR6 sintetizează literatura despre impacturi și riscuri, constituind baza factuală standard pentru dezbateri normative. Legea europeană a climei (2021) instituie obiectivul de neutralitate climatică și face „tranziția” un proiect juridic, nu doar etic.

Întrebări-cheie

1. Cum distribuim responsabilități sub nonconformare: ce cerem individual vs. instituțional?
2. Ce criterii de justiție folosim: distributivă, procedurală, recunoaștere, reparatorie?
3. Cum tratăm conflictul dintre urgență și legitimitate democratică (politici accelerate)?

Publicații influente

O intrare de referință în SEP despre „Climate Justice” (2020) arată maturizarea dezbaterii filosofice;

IPCC (2023) ca bază; rapoarte organizaționale recente despre „gap-ul” dintre angajamente și traiectorii (UNEP 2024).

Interdisciplinaritate

• economie (costuri, distribuție),
• drept (climate litigation),
• sociologie (acceptabilitate),
• etica tehnologiei (tranziție energetică),
• filosofie a științei (incertitudine și valori).

Implicații și relevanță de politici/finanțare

Clusterul 6 din Entity[„organization”,”Horizon Europe”,”EU R&I programme”] vizează explicit transformări socio-ecologice, biodiversitate și sisteme alimentare, ceea ce creează spațiu pentru cercetare filosofico-normativă integrată cu științe sociale.

Subproiecte

1. „Etica adaptării”: ce înseamnă o adaptare justă când resursele sunt limitate.
2.  „Risc și responsabilitate”: cum tratăm riscurile compuse (climă + sănătate + migrație).
3. „Justiție intergenerațională operațională”: indicatori normativi traducibili în criterii de investiții și compensații.