Sursa: H.J. Schellnhuber, Global warming: Stop worrying, start panicking?, Proc. Natl. Acad. Sci. U.S.A. 105 (38) 14239-14240, https://doi.org/10.1073/pnas.0807331105 (2008). (Rezumat)
Articolul „Global warming: Stop worrying, start panicking?”, semnat de Hans Joachim Schellnhuber, analizează gravitatea schimbărilor climatice și discută dacă încălzirea globală antropogenă a ajuns deja într-un punct din care consecințele periculoase nu mai pot fi evitate. Autorul pornește de la studiul lui V. Ramanathan și Y. Feng, care susține că emisiile istorice de gaze cu efect de seră au „încărcat” deja sistemul climatic suficient pentru a provoca o încălzire globală foarte importantă, chiar dacă emisiile viitoare ar fi reduse.
Un element central al discuției îl reprezintă efectul de mascare produs de aerosoli. Poluarea atmosferică generată simultan cu emisiile de gaze cu efect de seră conține particule, precum sulfații și nitrații, care reflectă o parte din radiația solară și exercită astfel un efect de răcire. Din această cauză, o parte importantă a încălzirii provocate de concentrațiile actuale de gaze cu efect de seră nu devenise încă vizibilă la momentul publicării articolului. Ramanathan și Feng estimau că planeta era deja angajată spre o încălzire de 1,4–4,3°C, cu aproximativ 2,4°C drept valoare cea mai probabilă, în timp ce creșterea observată până atunci era de numai aproximativ 0,76°C. Politicile de reducere a poluării aerului ar putea însă elimina treptat această „protecție” accidentală, dezvăluind încălzirea latentă.
Această perspectivă este îngrijorătoare deoarece o creștere de peste 2°C ar putea introduce sistemul climatic în zona unei interferențe antropogene periculoase. Schellnhuber menționează posibilitatea atingerii unor praguri critice sau „tipping points”, care ar putea declanșa modificări neliniare ale unor componente majore ale sistemului terestru, precum calota glaciară a Groenlandei. Sunt invocate și mecanisme de feedback pozitiv, cum ar fi eliberarea metanului din regiunile siberiene aflate în dezgheț, legăturile dintre diferite elemente critice ale climei și dovezile paleoclimatice privind schimbări climatice foarte rapide în trecut.
Totuși, Schellnhuber nu acceptă concluzia că depășirea periculoasă a pragului climatic ar fi inevitabilă. El arată că scenariul pesimist presupune menținerea sau creșterea concentrațiilor de gaze cu efect de seră pe parcursul secolului următor și, simultan, o eliminare rapidă a aerosolilor. Autorul compară această ipoteză cu un scenariu mai ambițios de protecție climatică, care presupunea reducerea la jumătate, până în 2050, a emisiilor globale ale gazelor reglementate de Protocolul de la Kyoto, raportat la anul 2000, precum și apropierea emisiilor de CO₂ de zero până în 2100.
Simulările prezentate în figura de pe pagina a doua arată că, într-un astfel de scenariu de reducere substanțială a emisiilor, traiectoria mediană a temperaturii ar putea rămâne sub pragul de 2°C și chiar ar putea începe să scadă spre sfârșitul secolului. Dacă însă efectul de răcire al aerosolilor ar dispărea brusc, încălzirea ar putea depăși temporar pragul de 2°C, atingând aproximativ 2,4°C în jurul anului 2070, înainte de a coborî din nou spre 2°C în deceniile următoare. O asemenea depășire temporară ar continua să fie periculoasă, putând, de exemplu, să favorizeze destabilizarea calotei Groenlandei.
Concluzia lui Schellnhuber este, prin urmare, una de urgență, dar nu de fatalism. Omenirea mai are o șansă rezonabilă de a limita încălzirea globală în jurul pragului de 2°C, însă competiția dintre dinamica sistemului climatic și viteza de reacție a politicilor publice este foarte strânsă. Ar putea fi necesare măsuri suplimentare, precum reducerea prioritară a aerosolilor care contribuie la încălzire – de exemplu carbonul negru – și tehnologii de eliminare a CO₂ din atmosferă, inclusiv biosechestrarea. Pentru autor, provocarea fundamentală este reducerea rapidă a emisiilor globale de gaze cu efect de seră și eliminarea aproape completă a emisiilor de CO₂ până la sfârșitul secolului. În formularea sa finală, atingerea acestui obiectiv presupune „o revoluție industrială pentru sustenabilitate” începută imediat.
În esență, mesajul articolului nu este că panica ar fi justificată, ci că simpla îngrijorare nu mai este suficientă. Riscurile asociate încălzirii deja „încorporate” în sistemul climatic sunt serioase, dar amploarea lor viitoare depinde încă în mod decisiv de rapiditatea și profunzimea reducerii emisiilor antropogene.
Schimbări climatice – Încălzirea globală
Descoperă impactul schimbărilor climatice și al încălzirii globale!
Fizica fenomenologică – Compendiu – Volumul 1
O explorare cuprinzătoare a fizicii, combinând perspective teoretice cu fenomene din lumea reală.
Căldura – Termodinamica fenomenologică
O incursiune profundă în lumea fascinantă a termodinamicii, explorând conceptele fundamentale ale căldurii și temperaturii.
Descoperă mai multe la MultiMedia
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
Lasă un răspuns