În Prefectură, diferiţi membri ai cabinetului sunt aşezaţi în jurul unei mese de conferinţe. Dinu este şi el acolo. Ion este adus păzit de agenţii săi. Este împins brutal pe un scaun. Preşedinta Tribunalului:
– „Aha, bine. Este şi el aici.”
Comandantul Armatei:
– „Ei, ai rezolvat toate problemele?”
Ion:
– „Ah,,, Ei bine, nu.”
Membrii cabinetului sunt năuci şi îngrijoraţi. Comandantul Armatei:
– „Cum?! De ce nu?!”
Ion:
– „Ei bine… Doar am ajuns aici ieri. Am stat în camera mea toată noaptea. Agenţii nu m-au lăsat să plec nicăieri.”
Preşedinta Tribunalului:
– „Omule! Prefectul va fi foarte supărat.
Ion:
– ” Ei şi, la ce se aştepta? O să îmi ia… ceva timp.”
Preşedinta Tribunalului:
– „Cred că Prefectul a zis ceva de o săptămână.”
Ion:
. „Ce?”
Comandantul Armatei:
– „A ţinut o conferinţă de presă azi dimineaţă şi a spus tuturor că vei rezolva totul într-o săptămână – foamete, culturi, economia, furtunile de nisip, avalanşele de gunoaie, şi multe alte chestii.”
– Scretarul Prefecturii;
– „Mai bine te-ai apuca de treabă. Deja au trecut patru zile.”
Ion:
– „Nu e adevărat!”
Secretarul:
– „Păi aşa a spus la toată lumea.”
Ion:
– „Deci voi spuneţi că mai am trei zile ca să rezolv toate problemele voastre? Foametea, praful, avalanşele? Dacă nu, merg la închisoare?”
Preşdinta Tribunalului:
– „Aha.”
Copleşit, Ion îşi pune mâinile în cap. Deodată, îi vine o idee:
– „Ei bine, dacă trebuie să rezolv problema voastră cu foametea, poate ar trebui să arunc o privire la culturile voastre. în special la cele de la… Biblioteca Tehnică Rotary?”
***
Ion este escortat înapoi în camera sa. Un agent se apropie:
– Domnule Şef, am găsit curva aia pe care o căutaţi.”
Ion:
– „E-n regulă, probabil că aşa numiţi voi cei din viitor femeile, dar, ăă…”
– „Nu domnule, dar am aflat că vroia să practice prostituţia fără licenţă.”
– „Aha, bine, pe mine m-au arestat pentru furt. Nu prea am încredere în sistemul lor juridic. Ea e o artistă.”
– „Ei bine, ea a luat de la un individ o mulţime de bani şi nu s-a ţinut de cuvânt. Asta ar putea-o costa zece ani de închisoare. Dar fiţi fără grijă, putem să obţinem pentru ea o licenţă temporară pentru prostituţie, cât timp sunteţi cu ea. Pentru că dvs. sunteţi Şef.”
Ies împreună din cameră unde agenţii aşteptau, împreună cu Nela.
– „Tu eşti, Ioane?!”
Un agent:
– „Este Nu Sunt Sigur, doamnă. Şeful Nu Sunt Sigur.”
Nela:
– „Şef? Şef la ce?”
Ion:
– „Băieţi, sper să nu vă supăraţi, dar vreau să stau de vorbă cu Nela singur, în cameră.”
Agentul, dezamăgit:
– „Zău? Fin’că noi speram s-o facem toţi, ca într-o familie.”
Ion:
– „Ah, nu, mulţumesc. Mie îmi place, ştiţi voi, normal.”
– „Bine, atunci. Doar o să tragem cu urechea. Dă-i bătaie!”
***
în cameră, Nela stă pe pat, iar Ion e în picioare, Vorbesc în şoaptă. Nela:
– „Păi dacă niciunul din noi nu poate părăsi camera asta, cum dracu’ ajungem la maşina timpului?”
– „Ei bine, singura modalitate ca ei să mă lase să plec este să le rezolv toate problemele lor, economia, criza alimentarăm praful, furtunile, gunoiul, avalanşele…”
– „Şi ce-ai de gând să faci?”
– „Mă gândeam să evadăm. Ai încredere în mine, nu vrei să ajungi la închisoare aici.”
– „Sună bine. Cred că nu e prea greu să evadăm, fin’că nu ştiu dacă mi se pare doar mie, da’ căcăcioşii aştia din viitor nu par prea isteţi.”
Pazncii din spatele uşii chicotesc. Unul din ei strigă nerăbdător:
– „Hai mai repede!”
Ion coboară vocea:
– „Mii de scuze dar, ca să ne creadă ăştia, poate ar trebui să… ei bine… aici…”
Ion ia loc pe pat, începând să sară uşor în el, şi scoţând ţipete ascuţite de plăcere. Agentul:
– „Aşa! Era timpul!”
Ion, în şoaptă:
– „A propos, nu-ţi fie teamă, o să dorm pe jos. Poţi dormi în pat.”
Ion începe să ţopăie mai repede în pat. Agentul:
– „Hai! Poţi mai bine decât atât! Nu mă face să intru şi eu!”
Ion sare prin pat şi mai agitat, improvizând nervos unele sunete sexuale. Strigă bombastic, voit excitat:
– ” Ah… Grozav!”
Nela îşi roteşte ochii în cap de enervare, şi îl împinge pe Ion luându-i locul, zgîlţâind patul şi improvizând cu profesionalism diverse gemete excitate. Ion se dă înapoi, impresionat şi puţin speriat. Afară se aude din nou agentul:
– „Asta e, despre asta vorbeam eu mai ‘nainte!”
Lasă un răspuns